De la ceasuri solare, la deşteptătoare
De perete, de buzunar, mecanice, cu nisip, solare sau electronice - fără ceasuri nu am putea măsura trecerea timpului. Sunt una dintre cele mai vechi invenţii ale omenirii.
În urmă cu mii de ani,se foloseau diverse dispozitive pentru măsurarea timpului. Se crede că primul ceas mecanic a fost creat în anul 725,de către doi chinezi,Yi Xing şi Liang Lingzan.
Egiptenii se foloseau de umbra lăsată de obeliscuri pentru a determina un anumit moment al zilei. Metoda a fost preluată şi îmbunătăţită de greci şi de romani.
Primul ceas,în accepţiunea sa modernă,a fost creat de către lăcătuşul german Peter Henlein,în anul 1510. Orologiul avea doar o limbă şi arăta numai ora,nu şi minutele. Omul de ştiinţă olandez Christiaan Huygens a conceput primul ceas cu pendul,în 1656. A inventat şi un arc,suficient de mic pentru a permite manufacturarea viitoarelor ceasuri de buzunar.
Blaise Pascal,primul posesor al unui ceas de mână
Primul om care a purtat un ceas de mână a fost matematicianul francez Blaise Pascal (1623-1662). El şi-a prins la mână,cu ajutorul unei sfori,ceasul de buzunar. Prima companie care a fabricat un ceas de mână,de damă,a fost firma elveţiană Breguet,în 1810. Ceasul a fost comandat de Caroline,sora lui Napoleon Bonaparte.
Ceasurile deşteptătoare au început să circule începând cu secolul al XV-lea. În 1787,ceasornicarul american Levi Hutchins a conceput un deşteptător care suna doar la 4 dimineaţa – ora la care omul trebuia să plece la muncă. Inventatorul francez Antoine Redier a fost primul care a patentat deşteptătorul mecanic,iar americanul Seth Tomas a fost primul care a dat startul producţiei industriale.
În Sighişoara,o atracţie deosebită o reprezintă Turnul cu ceas. Primul să mecanism era din lemn;în 1648,ceasornicarii sighişoreni l-au înlocuit cu unul de metal. Altădată,figurine pictate,din lemn,defilau la ore fixe,marcând trecerea timpului. Reprezentau zeităţi romane pentru fiecare zi a săptămânii,dar şi Toboşarul,Ziua şi Noapta,Justiţia şi Dreptatea.
