Kakariki, papagalul hiperactiv

Este originar din Noua Zeelandă şi din insulele din vecinătate. Patru subspecii de Kakariki (Cyanoramphus novaezelandiae) sunt răspândite pe o arie extrem de mare, care începe de la tropice şi ajunge până la zona subantarctică.

Numele zburătoarei înseamnă, în dialectul Maori, „papagal mic“. Cuvântul Kakariki este folosit, totodată, pentru a face referire la culoarea verde, datorită penajului predominant. Peticele roşii de pe capul păsării sunt, potrivit legendei, sângele semizeului Tāwhaki.

Din dieta papagalilor Kakariki fac parte seminţele de in, precum şi fructele, florile, frunzele, mugurii şi nevertebratele. Sunt vieţuitoare extrem de pricepute, cărora le place să îşi ţină hrana în gheare. Numărul acestor păsări hiperactive a scăzut foarte mult, pe măsură ce s-au înmulţit aşezările umane.

Duşmanilor naturali ai păsării li s-au adăugat şobolanii şi pisicile. Papagalii Kakariki existau în număr extrem de mare în zona continentală a Noii Zeelande, până în 1840. După aceea, numărul lor a început să scadă drastic, fiindcă coloniştii îi vânau pentru a face perne din penele lor.

Sursa foto: halo.org.nz