Salcia, copacul plângător
Dacă m-ar întreba cineva care este asocierea pe care o fac când îmi imaginez o salcie, voi răspunde că mă gândesc la cele mai frumoase tradiţii de dinaintea Sărbătorilor de Paşte.
În Duminica Floriilor,bunica mea lua un mănunchi cât mai gros de rămurele din salcia din curte şi mergea la biserică dis-de-dimineaţă,pentru a participa la slujba religioasă în care preotul urma să sfinţească firavele mlădiţe.
Îmi amintesc că,după ce bunica venea de la biserică,era musai să ne legăm în jurul taliei cu aceste ramuri sfinţite,pentru a fi feriţi de dureri de spate şi de alte boli tot restul anului. În familia noastră mai aveam o regulă nescrisă:să punem câteva mlădiţe de salcie şi la icoanele din casă.
Una dintre cele mai cunoscute specii de salcie este cea pletoasă (Salix babylonica) sau plângătoare. Lemnul ei este folosit la fabricarea multor obiecte,cum ar fi cutii sau coşuri,piese de mobilier,fluiere,flaute şi mânere pentru mături. Aceşti copaci se dezvoltă destul de rapid şi domină peisajul,ramurile lor răsfirate fiind uşor de recunoscut.
Cresc pe lângă iazuri,lacuri şi cursuri de apă şi nu sunt foarte pretenţioşi când vine vorba de tipul de sol în care îşi înfig rădăcinile,mai ales că se adaptează foarte uşor. Salcia este o alegere excelentă dacă vrei să creezi o oază de umbră în curte,în special dacă ai spaţiu suficient pentru a cultiva aceşti giganţi plângători.
Citeşte şi:Se întorc păsările călătoare
