Cât de benefic le este animalelor de companie să nu fie singure. Eşti pregătit să ai grijă de două exemplare?

Încă de când te-ai hotărât să ai un companion necuvântător, te-ai înhămat la responsabilitatea de a-l îngriji şi preţui o bună parte din viaţa ta. Dar ce te faci când animalul tău de companie are nevoie de… o nouă companie?

Se spune că adevăraţii iubitori de animale nu se vor limita în a aduce în viaţa lor un singur prieten necuvântător. Şi asta pentru că sensibilitatea, empatia, compasiunea îi va face să sară în ajutorul unui suflet aflat în nevoie sau să se înconjoare, pur şi simplu, şi de alte animăluţe iubitoare. Dar cât de benefic le este lor să nu fie singure şi cum le faci să accepte şi alţi locatari?

Încă un câine?

Atunci când ai deja un câine, acesta se comportă ca şi când e un membru cu drepturi (aproape) depline în familia ta. Casa ta devine casa lui şi teritoriul bine delimitat pe care trebuie să-l protejeze, dimpreună cu toţi cei care vieţuiesc în el. Venirea în casă unui alt câine poate fi privită, iniţial, ca o ameninţare, o invadare a teritoriului. Totuşi, pentru că sunt animale de haită, câinii vor ceda din drepturile lor, respectând totuşi o ierarhie: a primului venit, a celui mai în vârstă, a celui bolnav… În doi sau mai mulţi, vor descoperi plăcerea jocului, a complicităţii la trăznăi, îndemnul la hrană şi la viaţă activă, o nouă poftă de viaţă, un alt prieten bun (poate chiar şi o „pernă“ bună) şi o speranţă de viaţă mai lungă. Ideal ar fi să-i găseşti câinelui tău o pereche compatibilă, cu care să facă eventual pui şi care să-i fie jumătate pe viaţă.

Încă o pisică?

Felinele sunt, prin natura lor, firi independente, egoiste şi exclusiviste. Şi, atunci când le aduci în casa ta, consideră că ele sunt cele care te-au adoptat pe tine şi că tu locuieşti, de fapt, în spaţiul lor. Totuşi, şi lor le face bine să împartă acelaşi teritoriu cu semenele lor, întrucât aşa îşi pot face mai bine toaleta (linsul reciproc), au parte de un partener de joacă şi de învăţare (jocul e o componentă educativă), au o viaţă mai activă şi se îndeamnă reciproc să mănânce (deci îşi prelungesc viaţa).

Citeşte şi: Este sau nu bine să dormi cu căţelul în pat? Ce spune un nou studiu

Pisicile adulte tind să fie mult mai permisive cu pisoii sau cu pisicile mai tinere. Problema teritorialităţii devine serioasă în cazul aducerii unei pisici adulte, pe care veterana casei o va considera intrusă, factor disturbator al confortului ei, şi va încerca s-o supună. Ceea ce, indiferent de vârstă, va şi reuşi.

Încă o pasăre?

În cazul înaripatelor, le face chiar bine să le iei pereche, întrucât eviţi anxietatea cauzată de singurătate, stresul care le face să-şi ciugulească penele şi moartea prematură, cauzată de depresie şi înfometare. Dacă nu ai luat o pereche de păsări de la început, „împrietenirea“ păsării tale cu un companion trebuie făcută treptat, întâi în colivii alăturate, apoi cu conectarea lor şi cu hrană la comun. Când contactul a fost stabilit, sunt mari şanse să rămână pereche pe viaţă.

Câine şi pisică sub acelaşi acoperiş?

Poate fi război sau pace. Sunt două animale cu atitudine ostilă de la natură unul faţă de celălalt, deci nu te aştepta la „dragoste la prima vedere“. Poate doar dacă sunt ambii pui şi nu au încă un bagaj de amintiri. Totuşi, prietenia dintre câini şi pisici este posibilă, însă nu se întâmplă imediat. Trebuie să ţii cont de care dintre cei doi a venit primul în locuinţă. În timp ce câinii, animale de haită fiind, acceptă destul de repede noul membru al familiei, pisicile sunt sceptice şi percep câinele drept o ameninţare pentru teritoriul lor. Aşadar, integrarea unei pisici într-o casă unde există un câine funcţionează mai uşor decât situaţia inversă.

Citeşte şi: Dovedit ştiinţific despre iubitorii de câini şi cei de pisici. Unii sunt mai inteligenţi, alţii mai fericiţi

Pentru a evita conflictele ce pot apărea din cauza mâncării, fiecare trebuie să aibă propriul spaţiu pentru hrănire şi, dacă este cazul, să mănânce la ore diferite. Aşa cum fiecare are bolul său pentru hrană, litiera pisicii este un spaţiu complet interzis câinelui. Pisica are nevoie de un „locşor liniştit‟ şi reacţionează sensibil la orice perturbare a intimităţii sale. În plus, nu de puţine ori, câinii au tendinţa de a deranja litiera pisicii.

Pentru aproape toate animalele, cunoaşterea noului membru al familiei pe „propriul teritoriu“ înseamnă stres. Frica şi nervozitatea vor fi înlocuite treptat de curiozitate pentru noul partener. Mângâie câinele şi pisica şi vorbeşte-le calm şi liniştit. Totuşi, nu cere prea multe de la animalele tale şi lăsă-le să decidă singure când sunt gata să petreacă mai mult timp împreună în aceeaşi încăpere.

Animale compatibile

De preferat ar fi să eviţi conflictele între animalele de companie sau să le provoci un stres continuu, care le va face să fie mereu tensionate. Dacă nu vrei două exemplare din aceeaşi specie (doi câini, două pisici, doi papagali etc.), încearcă să nu aduci în casă un animal care să devină vânat sau prădător pentru celălalt (pisică-pasăre, pisică-peşte, câine-dihor, dihor-pasăre, şarpe-hamster etc.). Animalele care pot convieţui fără probleme sunt câine-peşte, pisică-broască ţestoasă, hamster-pasăre, câine-şopârlă etc.

Sursă foto: Shutterstock