Ce trebuie să ştii despre şinşila, rozătoarea sociabilă

Originară din America de Sud, şinşila este o rozătoare superbă şi datorită blăniţei de invidiat. Nu este un tovarăş de companie pentru toată lumea, iar asta pentru că are tabieturile sale. Ceea ce vei citi în rândurile următoare este că şinşila are nevoie, de fapt, de stăpânul potrivit. Cu siguranţă, poţi fi cel norocos!

Este extrem de sociabilă 

Şinşila este, în mare parte, un animăluţ de noapte, aşa că poate fi activ până în zorii zilei şi nu îi place să fie deranjată pe parcursul zilei. Rozătoarea va crea o legătură specială cu stăpânul lui, deşi, în general, nu-şi va dori să fie ţinută în braţe. Este bine să ştii că nu este un animăluţ de companie potrivit pentru copii, deoarece este sensibil la gălăgie şi stres. Cu toate acestea, dacă s-a adaptat excelent în noua familie, poate deveni foarte prietenos când este mângâiat. Reţine că şinşila este foarte sociabilă şi nu-i place să trăiască singură. De exemplu, în sălbăticie, aceasta convieţuieşte în comunităţi mai mari de 100 de şinşile.  

Un animăluţ erbivor  

O dietă sănătoasă pentru o şinşila constă într-un amestec de fân, pelete (o compoziţie din diverse făinuri, lucernă, vitamine, proteine, coji de ou ş.a.) şi gustări pentru a evita problemele digestive şi apariţia obezităţii. Prin urmare, hrana rozătoarei va presupune aproximativ 30 g (una-două linguri) de pelete şi acces nelimitat la fân, plus apă proaspătă zilnic. Specialiştii sugerează să nu exagerezi cu gustările (nu mai mult de o linguriţă pe zi) şi să eviţi să-i dai musli (fulgi de cereale cu fructe uscate, stafide, nuci), pentru a nu face indigestie. Gustările se referă la legume, la o cantitate mică de verdeaţă proaspătă cu conţinut scăzut de calciu, precum salată verde sau ardei, şi la o cantitate şi mai mică de fructe bogate în fibre (mere, fructe de pădure). Consumul excesiv de legume îi poate cauza şinşilei tulburări digestive, mai precis scaune moi şi dese. Orice schimbare alimentară trebuie să se întâmple treptat, pentru că sistemul digestiv este unul sensibil. De exemplu, şinşila îşi poate mesteca propria blăniţă dacă îi lipsesc fibrele din dietă.  

Atenţie la dinţişori! 

La fel ca alte rozătoare, şinşila are dinţişori care cresc între doi şi trei centimetri pe an. Astfel, atât cei superiori, cât şi cei inferiori trebuie să se alinieze corect în timpul mestecării hranei. Alinierea necorespunzătoare sau malocluzia duce la creşterea excesivă a dinţilor, care îi pot provoca şinşilei răni în zona limbii, obrajilor, buzelor, dureri dentare, lipsa poftei de mâncare, salivare excesivă. Dacă observi oricare dintre aceste semnale, este important să ceri ajutorul medicului veterinar. Pentru a preveni acest lucru, se găsesc în magazinele pentru animale jucării din lemn şi paie pentru ros. Poţi culege inclusiv crenguţe de copac din natură, dar care nu conţin pesticide! Alte afecţiuni pe care le poate suferi şinşila sunt cele respiratorii.  

Cum îi menţii blăniţa frumoasă  

Ştiai că şinşila are o blăniţă foarte deasă? Asta o ajută să-şi menţină căldura corporală la temperaturi reci. Din păcate, părul lor superb a fost râvnit de braconieri, care obişnuiau să îl vândă pentru confecţionarea hainelor din blană. Ete bine de ştiut că şinşila are nevoie de băi de praf regulate pentru îngrijire. La magazinele pentru animale, găseşti produse de praf special pentru frumoasele rozătoare, care le vor absorbi excesul de sebum şi le vor îndepărta impurităţile. La polul opus, să nu speli niciodată cu apă blăniţa unei şinşile.  

Locuinţa ideală pentru şinşila 

Datorită blăniţei dese, care îi va ţine de cald, animalul de companie va avea nevoie de un loc rece şi liniştit pentru a-i stabili cuşca. Pe timpul verii, verifică temperatura din casă, deoarece nu ar trebui să depăşească 25 de grade Celsius. O cuşcă înaltă, mare, cu mai multe niveluri din lemn, platforme sau rampe este cu atât mai bine pentru traiul unei şinşile. Evită să cumperi cuşti din plastic, deoarece rozătoarea le poate mesteca şi distruge. Nu trebuie să aibă nici podele din sârmă. De altfel, optează pentru recipientele de apă din sticlă, nu din plastic, un buncăr de alimentare exterior pentru a nu fi răsturnat. Fiind un animăluţ sensibil la sunetele puternice şi la stres, asigură-te că-i oferi un mediu sigur şi liniştit, departe de surse de încălzire, curenţi sau lumina directă a soarelui. O cuşcă aşezată mult mai jos îi poate crea rozătoarei un sentiment de intimidare în momentul în care te vei apleca spre ea.