Cum a descoperit inventatorul Ibuprofenului că analgezicul îi vine de hac mahmurelii
Când farmacologul britanic Stewart Adams şi colegul său John Nicholson au început să facă experimente cu diferiţi compuşi medicamentoşi în anii 1950, cei doi oameni de ştiinţă sperau să descopere un remediu pentru artrita reumatoidă.
Oamenii de ştiinţă intenţionau să găsească un tratament care să aibă efectele antiinflamatorii, precum cele ale aspirinei, însă fără riscul de reacţii alergice sau hemoragii. Au inventat, în schimb, un medicament-minune împotriva durerilor.
Deşi nu au reuşit să găsească un remediu pentru artrita reumatoidă, farmacologii englezi au pus bazele unui medicament antiinflamator nesteroidian (AINS), care putea reduce foarte mult durerea, indiferent de ce natură şi de locul unde se manifesta. În anul 1966, au brevetat creaţia lor, cunoscută, mai întâi, sub numele de acid propionic 2- (4-izobutilfenil) şi, ulterior, redenumită Ibuprofen. La început, a fost aprobat ca medicament eliberat pe bază de reţetă, dar, în scurt timp, acesta a devenit clar mai sigur şi mai eficient decât alţi analgezici. În cele din urmă, Ibuprofenul a ajuns pe piaţă, ca medicament eliberat fără prescripţie medicală.
Ultimul experiment a avut un singur participant, pe el însuşi
În acea perioadă, Adams a efectuat un ultim experiment improvizat cu acest medicament. Nu a fost vorba despre o cercetare de laborator şi nici de mai multe persoane implicate, ci de una singură, persoana lui.
Stewart Adams, unul dintre co-inventatorii Ibuprofenului, şi-a început cariera în farmacologie cu o perioadă de ucenicie la compania de medicamnete Boots Pure Drug Co. Această perioadă, în care a învăţat tainele tratamentelor, l-a inspirat să urmeze studiile în farmacologie.
În 1971, Adams a călătorit la Moscova, pentru a vorbi într-o conferinţă despre farmacologie. Înainte de eveniment, el şi-a petrecut noaptea consumând mai multe shoturi de vodka, împreună cu alţi participanţi la conferinţă. Când s-a trezit, a doua zi dimineaţă, a simţit o durere puternică de cap. Savantul a decis, atunci, după cum relatează smithsonian.com, să-şi administreze 600 de miligrame de ibuprofen. A fost vorba despre o cantitate decisă în acele condiţii, de durere insurportabilă, de furie, explica Adams pentru The Telegraph, în 2007. Spera cu toată fiinţa să funcţioneze medicamentul.
Iar Ibuprofenul a făcut ca mahmureala să dispară ca prin magie. După acest episod, compania farmaceutică pentru care a lucrat Adams a început să promoveze medicamentul drept calmant general, iar oamenii au început să-l utilizeze şi în combaterea stărilor specifice mahmurelii.
@shutterstock, nottinghampost.com
