Ce este boala Crohn şi pe cine afectează?
Boala Crohn este o boală autoimună, care poate deteriora părţi ale întregului tract digestiv. Deşi nu există niciun medicament care să trateze boala inflamatorie a intestinului, anumite proceduri sau leacuri pot ameliora simptomele.
Boala Crohn este diferită de colita ulcerativă,un alt tip de boală intestinală inflamatorie care afectează colonul sau intestinul gros. Crohn poate afecta întregul tract digestiv,de la gură la anus,şi poate să apară la persoane de orice vârstă,inclusiv la copiii,dar este diagnosticat cel mai frecvent la adolescenţi şi adulţi tineri,cu vârsta cuprinsă între 15 şi 35 de ani. Totuşi,boala poate să apară la persoanele trecute de 60 de ani,de 70 sau chiar mai târziu în viaţă.
Ce cauzează afecţiunea?
Cauzele apariţiei bolii Crohn sunt necunoscute. Cu toate astea,se poate declanşa din cauza unui răspuns anormal al sistemului imunitar. Alimentaţia sau bacteriile intestinale,sau chiar mucoasa intestinului,pot provoca inflamaţia necontrolată asociată cu sindromul Crohn. Boala este caracterizată prin perioade cu simptome,care pot dura zile,săptămâni sau luni,intercalate cu perioade de remisie. Remisia poate dura zile,săptămâni sau chiar ani,de asemenea. Între factorii care pot cauza agravarea afecţiunii se numără infecţiile,chiar şi cele mai comune,fumatul sau administrarea de medicamente anti-inflamatorii (precum aspirina sau ibuprofen).
Cine are boala Crohn?
Boala Crohn este adesea moştenită. Aproximativ 20% dintre cei afectaţi pot avea o rudă apropiată cu sindromul Crohn sau colită ulcerativă. În plus,evreii de origine europeană (ashkenazi) prezintă un risc mai mare de a dezvolta boala.
Metode de diagnosticare
O varietate de proceduri de diagnosticare şi teste de laborator sunt utilizate pentru a distinge boala Crohn de alte afecţiuni gastrointestinale inflamatorii. În primul rând,doctorul va examina istoricul medical. Gastroenterologul poate efectua o colonoscopie sau sigmoidoscopie pentru a recolta ţesut intestinal pentru analiză. De asemenea,o endoscopie superioară poate fi utilă sau o endoscopie cu video-capsulă,care foloseşte o cameră mică,de dimensiunea unei pilule,care este înghiţită. Alte teste:hemoleucograma (număr adesea ridicat de celule albe din sânge-un semn de inflamaţie),probe de scaun pentru a exclude infecţiile.
