Enterocolita sau "boala mâinilor murdare" face ravagii pe timp de vară, în special în rândul copiilor. Însă nu doar cei mici sunt vizaţi, ci şi adulţii care, în condiţiile nerespectării regulilor de igienă sau în contact cu agenţii infecţioşi, se pot îmbolnăvi uşor. Descoperă în acest articol ce este, mai exact, enterocolita, cum se manifestă, ce măsuri putem lua pentru a ameliora simptomele şi, mai ales, cum o putem preveni.

Ce este enterocolita

Enterocolita este o tulburare gastrointestinala infecţioasă cu un debut destul de agresiv manifestat prin crampe intestinale, vomă şi scaune moi. În enterocolită, mucoasele intestinului subţire şi colonul se inflamează, iar copiii, al căror organism este foarte sensibil, sunt primii afectaţi.

Enterocolita infecţioasă poate fi provocată de bacterii, virusuri, ciuperci şi paraziţi intestinali. Este denumită şi „boala mâinilor murdare“, dar poate fi cauzată şi de alimentele alterate, de aceea cazurile de enterocolită sunt mult mai frecvente pe perioada sezonului estival.

Printre agenţii etiologici ai enterocolitelor acute sunt de amintit :

• bacterii - Salmonella, Shigella, Escherichia coli, Campylobacter etc.
• virusuri - enterovirusuri, rotavirusuri, virusul Norwalk, adenovirusuri
• ciuperci - candida, în special la pacienţii imunodeprimati sau care au primit anterior tratamente prelungite cu antibiotice
• paraziţi - Giardia lamblia (cu frecvenţa mare a infestarii în rândul populaţiei, dar nu întotdeauna cu manifestări clinice), Balantidium coli, Blastocystis homnis, Cryptosporidium (diaree apărută la persoanele cu imunodepresie), Entamoeba histolytica (produce dizenteria amibiana, întâlnită în zonele tropicale)

Pătrunderea în organism a agenţilor infecţioşi se face pe cale orală, prin intermediul apei, alimentelor sau mâinilor murdare, contaminate. Unii vectori (muşte, gândăci, rozătoare etc.) pot vehicula şi împrăştia microorganismele pe o distanţă mare.

Simptomele enterocolitei

Enterocolita are un debut brusc, manifestat prin scăderea apetitului şi stări de greaţă. Crampele intestinale specifice sunt destul de puternice şi sunt însoţite de balonare, vărsături şi scaune moi, uneori cu sângerări.

Datorită luptei sistemului imunitar cu infecţia, febra este şi ea un simptom obişnuit al enterocolitei. Starea generală de rău şi durerile musculare sunt, de asemenea, frecvente.

De reţinut! Tipul şi severitatea simptomelor depind de tipul şi cantitatea microorganismelor sau toxinelor ingerate, precum şi de rezistenţa individuală.

Tratament enterocolită

Enterocolita nu se trateaza cu antibiotic. Bolnavului i se recomandă repaus la pat, comprese calde pe abdomen şi regim alimentar special.

Din cauza episoadelor de vomă şi de diaree se poate ajunge la deshidratare, care duce la dezechilibre hidro-electrolitice. În cazul sugarilor, a bătrânilor sau a persoanelor care suferă de boli cronice, aceste dezechilibre sunt periculoase, deoarece pot pune viaţa în pericol.

Pentru a compensa pierderea de lichide, se recomandă consumul de apă fiartă, apă plată sau ceaiuri de plante neîndulcite. De asemenea, se recomandă un regim alimentar adecvat, bazat pe supe de legume, griş moale sau orez fiert, cu sare.

Există şi câteva plante care fac minuni în cazul enterocolitei. Vezi AICI care sunt acestea. De obicei, trece după 3 zile, prin administrarea plantelor de leac. 

În următoarele zile regimul poate fi diversificat progresiv, însă se vor evită alimentele care provoacă aciditate gastrică, aşa cum sunt legumele sau fructele proaspete, cu excepţia bananelor.

Timp de câteva zile după ameliorarea simptomelor vor fi evitate în continuare alimentele picante şi cele grase, prajelile şi băuturile care conţin alcool sau cofeină. De asemenea, nu sunt recomandate alimentele care pot provocă balonare, aşa cum sunt varza, broccoli, mazărea, lintea, fasolea sau conopidă.

Cum previi enterocolita

Prevenirea enterocolitei este posibilă prin respectarea regulilor de igienă individuală: spălatul mâinilor cu apă şi săpun înaintea oricărei mese, spălarea eficientă a alimentelor care se consumă neprelucrate termic, spălarea şi dezinfectarea tacamurilor, veselei, prin utilizarea numai a apei provenite din surse sigure, necontaminate, iar când acest lucru nu este posibil, a apei fierte şi răcite ori a apei minerale îmbuteliată corespunzător.

De asemenea, trebuie să fim atenţi la apa mării sau la cea din piscină şi să evităm înghiţirea chiar şi a unei cantităţi mici de apă ce poate fi contaminată.

Surse: medlife.ro, mayoclinic.org