Răcelile frecvente la copii pot fi semn de alergii. În ce situaţie este sigur tratamentul cu aerosoli acasă?
Copiii de vârstă mică, dar nu numai ei, se îmbolnăvesc mai des, din cauza sistemului imunitar care nu este pe deplin dezvoltat, dar şi din cauza unor boli precum alergiile.
De la banalul roşu-n gât, la infecţii respiratorii serioase, gripă sezonieră sau COVID-19 – toate au manifestări care îi îngrijorează pe părinţi şi-i pun în gardă de la primul puseu de febră. Dr. Remus Gabriel Mihalcea, medic specialist ORL la Spitalul Clinic Colentina, Bucureşti, a răspuns la câteva dintre întrebările care-i frământă în această perioadă pe cei mai mulţi dintre cei care au nopţi albe lângă cei mici.
Care sunt şi cum se manifestă cele mai frecvente infecţii respiratorii la copii?
Infecţiile virale şi cele bacteriene apar cel mai des la populaţia pediatrică. S-a observat o frecvenţă mai crescută a celor virale în primii ani de viaţă.
Se spune că la copii boala COVID-19 nu are forme severe. La ce simptome să se aştepte părinţii şi care ar fi paşii de urmat?
Într-adevăr, până în momentul de faţă, se pare că această boală nu dă forme grave la copii. Există însă şi copii care pot dezvolta forme mai grave, mai ales cei ce au şi alte boli asociate. Dacă apare febră mare şi persistentă, copilul este apatic sau agitat, nu se alimentează şi nu se hidratează corespunzător, trebuie să vă adresaţi medicului specialist.
De ce n-ar trebui ca febra să sperie părinţii atât de mult şi cât timp este indicat să aştepte până să meargă cu copilul la un control pediatric sau ORL?
Febra este o metodă de apărare a organismului. La copii, administrarea de antitermice este necesară după depăşirea temperaturii de 38.5 de grade Celsius, mai ales dacă starea este alterată. Recomand să vă adresaţi medicului de specialitate dacă febra este prelungită sau necontrolată de antitermice pentru două-trei zile, deoarece pot apărea convulsii şi deshidratare. Copiii sub un an sunt şi mai predispuşi acestor condiţii şi necesită o atenţie crescută.
Este justificată graba unor pediatri sau chiar părinţi de a administra antibiotic unui copil cu roşu în gât?
Administrarea antibioticului depinde de contextul clinic şi de evaluare, de aspectul gâtului, sugestiv pentru o boală infectocontagioasă, cu depozite pultacee, vezicule şi de numărul de zile de la debut. În unele cazuri, de exemplu, dacă are secreţii nazale de culoare verzuie, poate fi vorba despre o suprainfecţie bacteriană pe un context viral.
Când copilul răceşte prea des, este indicată operaţia de scoatere a polipilor? Când este benefică aceasta şi când nu?
Răceala şi polipii nu sunt acelaşi lucru. Infecţiile virale de colectivitate nu vor dispărea dacă scoatem polipii, dar stagnarea secreţiilor şi faptul că acel ţesut devine sursă de infecţie reprezintă o indicaţie de operaţie. Părintele trebuie să se adreseze orelistului, pentru că fiecare situaţie trebuie judecată particular.
Ce tratamente ar trebui să preceadă administrarea antibioticului?
Sunt necesare tratamentele simptomatice, antitermicele, toaletarea nazală corectă, hidratarea şi alimentaţia bune, administrarea de vitamina C şi igiena mediului.
În ce situaţii se pot face copiilor, acasă, aerosoli cu dexametazonă, adrenalină sau alte soluţii? Când este periculoasă nebulizarea la domiciliu?
Numai în situaţia în care medicul orelist, pediatru sau cel de familie a evaluat copilul şi a indicat acest tratament se pot face aerosoli. Dexametazona administrată în aerosoli nu are niciun efect la nivelul tractului respirator superior. Modificarea florei căilor respiratorii este cunoscută la administrarea dexametazonei în aerosoli, iar adrenalina poate provoca efecte sistemice de tipul celor cardiovasculare.
De câte ori se poate schimba tipul antibioticului, în caz că nu funcţionează şi cand nu se fac analizele necesare înainte de a le prescrie?
În mod normal, există o logică a administrării antibioterapiei. Fiecare patologie are nişte agenţi infecţioşi uzual incriminaţi. Se alege un antibiotic care să acopere acele organisme până la rezultatul antibiogramei. Se începe cu antibioticul „basic level‟ (în engleză, nivel de bază), pentru a proteja de rezistenţa microbiană. Se trece la o altă clasă doar dacă nu se obţine efectul dorit, până la venirea rezultatului antibiogramei.
Câte infecţii este normal să apară la cei mici anual şi când este cazul să ne îngrijorăm de numărul mare de infecţii?
Nu există o regulă numerică. Există anumite reguli pentru a stabili indicaţiile operatorii în infecţiile bacteriene ale amigdalelor, de exemplu. În mod normal, episoadele infecţioase şi frecvenţa lor se judecă punctual la fiecare pacient.
Ce alte afecţiuni grave pot ascunde episoadele frecvente de îmbolnăvire?
Pot ascunde condiţii patologice care predispun la îmbolnăvire sau la manifestări mai severe sau prelungite ale bolilor comunitare, de exemplu imunodepresie înnăscută, alergii care se însoţesc de reactivitate bronşică mai mare decât la nonalergici, fibroză chistică, deficite enzimatice, deficite ale clearancelui mucociliar şi boli hematologice. Toate aceste boli sunt rare şi, de obicei, nu se pune problema că ar exista, ci este pur şi simplu o chestiune de clădirea sistemului imunitar.
