Tot ce trebuie să ştii despre fibromul uterin

Este una dintre cele mai răspândite tumori benigne ale organelor genitale feminine. De regulă, 3 din 4 femei dezvoltă fibroame pe parcursul vieţii şi este mai des întâlnit la femeile cu vârsta cuprinsă între 35 şi 50 de ani.

Cu toate că s-au făcut suficiente cercetări,nu s-a putut stabili care sunt cauzele apariţiei miomului (sau fibromului). Se ştie doar că apariţia şi creşterea acestuia depinde de estrogeni,hormonii sexuali feminini. Şi că,la menopauză,odată cu scăderea numărului acestora,fibromul nu mai creşte în dimensiuni,el chiar micşorându-se.

Diagnostic

În 10% dintre cazuri,fibromul uterin nu provoacă vreun simptom. În celelelalte cazuri,simptomele pot fi următoarele:

·         menoragii (sângerări menstruale abundente)

·         şapte sau chiar mai multe zile de ciclu menstrual

·         senzaţie de presiune/durere în zona uterină

·         urinare frecventă

·         constipaţie

·         dureri de spate şi de picior

·         mărirea circumferinţei abdomenului

·         secreţii neregulate

·         dureri în timpul actului sexual

Un simplu examen ginecologic sau o ecografie a uterului pot diagnostica existenţa fibromului uterin. Suplimentar,în cazul în care existenţa fibromului împiedică conceperea unui copil,medicul poate recomanda pacientelor şi efectuarea histerocopiei şi a histerosalpingografiei. În funcţie de localizare,fibromul poate fi:

Submucos– când se dezvoltă în cavitatea interioară a uterului,poate fi un obstacol în obţinerea unei sarcini

Subseros– se dezvoltă la exteriorul uterului şi poate deveni supărător din pricina faptul că apasă pe vezica urinară. Dacă miomul se dezvoltă în partea din spate a uterului,atunci acesta poate apăsa pe rect,provocând constipaţie,sau pe nervii coloanei vertebrale,caz în care provoacă dureri de spate.

Evoluţie şi tratament

Miomul nu devine cancer,iar complicaţia cel mai des întâlnită este prezenţa hemoragiei prelungite sau abundente,fapt care poate provoca slăbiciune şi chiar anemie. Dacă nu este însoţit de simptome,fibromul uterin nu necesită un tratament,ci doar trebuie supravegheat. În schimb,dacă prezenţa miomului antrenează tulburări,se impune fie un tratament hormonal,care poate încetini evoluţia,fie intervenţia chirurgicală,în cazul în care fibromul a crescut mult în volum. Histerectomia este propusă pacientelor doar atunci când nu îşi mai doresc copii.

Sfatul specialistului:

Dr Andreas Vythoulkas,medic obstetrică-ginecologie,cu supraspecializare în infertilitate

Este bine ca pacientele aflate la vârsta fertilă şi care-şi doresc să rămână însărcinate să ştie că dacă au existat în familie (mai precis,la mamă) cazuri de fibrom uterin,este foarte posibil să aibă şi ea,iar asta să o împiedice să rămână însărcinată uşor. Sunt sarcini care se dezvoltă în prezenţa fibroamelor uterine,dar şi cazuri în care sarcina se opreşte din evoluţie din cauza acestora sau,mai mult,embrioane care nu se pot implanta din cauza acestora. O sarcină care se dezvoltă în prezenţa unui fibrom trebuie mai atent monitorizată,pentru a fi siguri că evoluează aşa cum trebuie. Cel mai bine este ca înainte de planificarea sarcinii,viitoarea mămică să îndepărteze fibromul uterin.