Aşa faci faţă întrebărilor delicate!
Perioada „de ce”-urilor, cea mai surprinzătoare şi mai plină de farmec din viaţa de părinte, te poate prinde uneori pe picior greşit. Poţi fi tobă de carte, că tot nu reuşeşti să răspunzi la toate întrebările unui năzdrăvan de trei ani.
Imaginaţia copiilor nu are limite,iar întrebările lor amuzante te lasă adesea fără replică. Aşa că te poţi aştepta la cele mai năstruşnice „încuietori”,la care,oricât ţi-ai bate capul,este aproape imposibil să dai un răspuns potrivit cu nivelul de înţelegere al prichindelului.
Şi totuşi... răspunsurile corecte şi explicaţiile logice sunt soluţia ideală. Dacă nu le aplici,va afla din altă parte ce-l interesează şi îşi va pierde încrederea în tine.
Nu refuza să-i răspunzi
Dacă te-a surprins într-un moment nepotrivit sau,pur şi simplu,nu ştii ce să-i răspunzi,promite-i că va primi mai târziu toate explicaţiile. Şi respectă-ţi cuvântul! După ce te-ai documentat sau ţi-ai făcut timp pentru copil,dă-i răspunsul aşteptat!
În mintea celor mici există părerea că mama şi tata ştiu tot şi nu greşesc niciodată. Neprimind răspuns la întrebare,copilul îşi priveşte părinţii cu dezamăgire,coborându-i de pe soclul de stăpâni ai tuturor „enigmelor”.
Dă-i explicaţii simple
Chiar dacă e o întrebare de genul „Eu când o să zbor?” sau „De ce cad frunzele?”,acordă-i atenţia cuvenită şi răspunde-i cât se poate de simplu.
Nu râde şi nu-l lua peste picior pe micuţ. S-ar putea să-şi piardă încrederea în sine,să înceapă să se teamă de ironiile celor din jur şi să nu mai pună altă întrebare.
La nelămuririle lui legate de căderea frunzelor,îi poţi răspunde chiar amuzant:„Pentru că vine iarna şi pământul are nevoie de o haină călduroasă,ca să nu îngheţe”.
Cum îi vorbim despre sex?
Tratează întrebările despre sex la fel ca pe celelalte. Trebuie să te simţi în largul tău când vorbeşti despre „diferenţele dintre fetiţe şi băieţi”,altfel copilul va sesiza stânjeneala ta şi va folosi „noile noţiuni” în cele mai nepotrivite locuri şi momente.
Explică-i că anumite părţi ale corpului sunt foarte intime şi că nu pot fi arătate oricui,oriunde. Educaţia sexuală începe din primii ani de viaţă,de aceea va trebui să profiţi de orice oportunitate pe care ţi-o oferă copilul pentru a aborda acest subiect.
Foloseşte termenii corecţi,dar nu intra în prea multe amănunte. Este important să fii sinceră,chiar dacă subiectul discuţiei este foarte personal. În felul acesta,copilul îţi va împărtăşi,atunci când va fi mare,toate problemele sale.
Sfat
Nu-l minţi!
Nu da explicaţii plicticoase şi prea savante,ci adaptează-ţi răspunsul în funcţie de vârsta copilului. La clasica întrebare „De ce corpul meu nu e la fel cu cel al surioarei?” sau „De unde vin copiii?” nu-i spune poveşti cu albinuţe,berze şi floricele.
Explică-i că bebe creşte în burtica mamei,că tati a pus acolo o sămânţă care va creşte... Spune-i tot ce mai este nevoie pentru a-i da un răspuns corect,potrivit cu vârsta şi cu nivelul de înţelegere al micuţului.
