Câtă libertate, cât control?

Sub falsa impresie a libertăţii, părinţii tind să îşi controleze copiii pas cu pas. Juniorii au voie să mergă în vizită la colegi, dar trebuie să răspundă la orice oră la telefonul grijuliu al mamei. Au permisiunea de a merge în excursii, dar este musai să dea raportul de câteva ori pe zi.

Cu ochii în patru

Dacă ai impresia că cei din „generaţia cu cheiea de gât“ nu erau controlaţi de părinţii lor,te înşeli. Un coleg de birou îşi amintea că,în orice excursie s-ar fi dus,mama lui tot reuşea să găsească o cunoştinţă,care avea o rudă,care,la rândul ei,ştia pe cineva cu telefon fix. Şi,fie că se ducea la Baia Mare,la Suceava ori la Constanţa,copilul de atunci era rugat să meargă la „cutărescu“,la telefon,şi să sune acasă,pentru a da de ştire că este bine. Care mai e situaţia în ziua de azi?

Ce ţie nu-ţi place...

Nu pot să spun câtă libertate să îi oferi copilului tău, dar aminteşte-ţi de vorba:ce ţie nu-ţi place,altuia nu-i face. Deci,pune-te puţin în pielea lui:cum te simţeai când mama ta te chema ca să îţi aşeze fularul la gură,elev în clasele gimnaziale fiind? Cum te-ai fi simţit dacă părinţii te-ar fi însoţit la ziua de naştere a unui coleg? Ideea potrivit căreia copiii sunt prea vulnerabili pentru a li se permite să îşi asume riscuri este adânc înrădăcinată în inima unor adulţi. Dar,dacă nu vrei să creşti un copil timorat,cocoloşit,merită să-i acorzi puţină încredere.

Cum îl ajuţi să fie responsabil

Ca să îi oferi libertate,copilul tău trebuie să fie responsabil. Iată cum îl poţi ajuta să ia singur decizii bune şi să se descurce atunci când nu îl controlezi permanent:

· Învaţă-l,de la vârste fragede,să nu se încreadă în persoanele necunoscute care îl abordează pe stradă. Micuţul trebuie să ştie că nu este bine să urmeze niciun străin,indiferent de ce îi promite. Învaţă-l numărul tău de telefon şi roagă-l ca,atunci când se simte în pericol,să ceară cuiva un mobil de pe care să te sune,sau să cheme un poliţist.

· Ajută-l să înţeleagă importanţa banilor şi nu îl trimite niciodată de acasă fără ceva economii la el. Poate se răneşte şi are nevoie rapid de un pansament,sau poate s-a rătăcit şi trebuie să ia un autobuz ca să regăsească grupul din care face parte.

· Fă-ţi mereu timp să îl asculţi. Oricât de prostesc ţi s-ar părea ce are de spus. Astfel,copilul va şti că te poate căuta oricând are nevoie de ajutorul cuiva de încredere. Un copil sau adolescent care se simte înţeles şi acceptat de familie,cu bune şi cu rele,este un copil care nu simte nevoia să găsească acceptarea în altă parte (în găşti dubioase,de exemplu).