Ce faci când nu mai crede în Moş
„Nu vreau să fiu mare! N-o să vreau să mă mai joc!“, îmi spune adesea băiatul meu, cuibărindu-mi-se în braţele. Când ai un copil care observă deja lipsa de magie a maturităţii, nu poţi să nu te întrebi cum va reacţiona când îşi va da seama că nu există Moş Crăciun.
Când tatăl meu era copil, Moş Crăciun intra în casă an de an. În dimineaţa marii sărbători, tata cu fratele lui, încă buimaci de somn, găseau câteva globuri sparte în dreptul geamului, semn că Moşul a cărat el însuşi bradul împodobit. Pe uşă intra apoi bătrânelul cu barba sură şi oferea darurile îndelung aşteptate. Mai târziu, ghetele l-au trădat pe bunicul şi vraja s-a destrămat, dar copiii au păstrat sărbătoarea în suflete. Acum, e rândul meu să dau mai departe spiritul Crăciunului. Totuşi, mă tem de momentul când voi găsi cu greu o cale ca să păstrez întreagă magia.
Vârsta primelor îndoieli
În general, în jurul vârstei de 6-7 ani, copiii încep să nu mai creadă în existenţa Moşului care vine cu daruri. E o evoluţie normală, care ţine de dezvoltarea lor cognitivă. Pe măsură ce cresc, încep să aibă dubii, şi pe bună dreptate: sunt atât de mulţi cei costumaţi în Moş şi toţi fac promisiuni fără acoperire!
E nevoie de poveste
De fapt, temerile noastre sunt legate de faptul că prichindeii încep să crească, iar noi, părinţii, îmbătrânim. Totuşi, ei au nevoie în continuare de poveşti frumoase, de magie, pentru a vedea latura frumoasă a vieţii, pentru a nu înceta să creadă în bunătate, iubire, generozitate.
Un ritual unic
Când simţi că micuţul tău pune existenţa Moşului sub semnul îndoielii, începe prin a-i spune că el are o poveste în care ai crezut şi tu când erai la aceeaşi vârstă. Relatează-i câte ceva din copilăria ta - şi scrieţi împreună o scrisoare către Moş. Păstraţi acest obicei, ca un joc care nu se demodează, şi când copilul tău creşte mai mare.
Scrisoare către Moş Crăciun
Într-o seară, am găsit un dram de timp ca să-mi iau piciul în braţe şi să-i scriem lui „Moş Clăciun“. I-am găsit e-mailul pe www.aletter4santa.com. Nici n-am trimis bine mesajul, că a şi sosit răspunsul, în limba engleză. Iată traducerea:
„Dragă Andrei,
Nici nu ştii cât de bucuros sunt să-ţi primesc scrisoarea! Elfii au fost foarte ocupaţi să-ţi pregătească tot felul de lucruri frumoase. E foarte frig pe la mine, la Polul Nord, iar doamna Crăciun mi-a pregătit o ciocolată caldă ca să mă încălzesc. Cred că nu-ţi dai seama cât de cuminte ai fost anul acesta. Să fii aşa în continuare! Sunt mândru de tine! Ştiu că vei fi un băieţel cuminte şi de acum înainte! Oricum, am să-i întreb pe elfi, ca să mai verific din când în când. Am să caut şi maşinuţa aceea pe care ştiu că ţi-o doreşti atât de mult. Poate nu voi aduce chiar tot ce e pe lista ta, dar sigur vei avea parte de cadouri frumoase sub bradul de Crăciun! Nu uita! Eu aflu mereu când nu eşti cuminte! Spală-ţi dinţişorii, învaţă poeziile şi ascultă de doamna educatoare la grădiniţă, ajută-ţi părinţii şi prietenii!
Cu drag,
Moş Crăciun
P.S. Vin la tine în Ajun de Crăciun, dar numai dacă faci nani!“