Ce spune despre tine ordinea naşterii

1 63892 original jpg jpeg

Toate acele discuţii pe care le-ai auzit despre cât de diferiţi sunt fraţii între ei, în funcţie de cine este primul născut sau mezinul nu sunt fără fond. Iată ce spune despre tine ordinea naşterii!

Primul născut

Despre el se spune că s-a născut pentru a fi lider,că este ambiţios şi responsabil. Adevărul e că pentru o perioadă el a fost singur la părinţi şi nu a avut cu cine concura. El a beneficiat de toată atenţia,ceea ce l-a ajutat să se dezvolte mai repede. Într-un studiu realizat în 2007 în Norvegia s-a constatat că primii născuţi au un IQ cu 2-3 puncte mai mare decât copiii mijlocii sau mezinii. Primii născuţi tind să încerce să ţină locul părinţilor pentru fraţii mai micişi din acest motiv sunt mai responsabili. Pe de altă parte,presiunea pe primul sau singurul copil este mai mare deoarece părinţii au de obicei aşteptări mari de la el,iar atunci când simte sau vede că nu poate să le îndeplinească poate să ia decizii radicale,care să-l ducă uneori pe căi greşite.

Copilul mijlociu

Este cel mai sociabil dintre toţi,încercând să fie cât mai corect cu cei din jur şi să aplaneze conflictele. Copiii mijlocii nu se bucură de toate drepturile pe care le au întâi născuţii şi nici de privilegiile mezinilor. Din acest motiv au tendinţa să negocieze orice lucru şi învaţă să facă compromisuri. În acelaşi timp caută să-şi facă cât mai mulţi prieteni,pentru a beneficia de atenţia pe care uneori părinţii nu le-o acordă. Există însă riscul ca fraţii mijlocii să fie într-o continuă competiţie cu fratele mai mare,doar pentru a arăta că şi ei întrunesc toate calităţile fraţilor săi.

Mezinul familiei

Este cunoscut ca un spirit liber,foarte charismatic şi căruia îi place riscul. În cazul lui părinţii s-ar putea să nu mai fie la fel de stricţi deoarece au trecut deja prin situaţii similare cu fraţiimai mari. Astfel,în lipsa unor reguli clare de multe ori nu va conştientiza pericolul,mai ales dacă ştie că beneficiază de toată atenţia. Mezinii pot simţi uneori că nu sunt luaţi în serios de către fraţi şi părinţi,deoarece nu sunt consideraţi suficient de maturi.