Copil: de ce e important să înveţe bunele maniere

„Bună ziua”, „mulţumesc”, „te rog”... Tot atâtea cuvinte „magice”, care arată că micuţul tău a învăţat să fie politicos. Bunele maniere nu sunt doar ceva „de faţadă”; sunt, de fapt, partea vizibilă a icebergului numit respect.

Politeţe egal respect

Politeţea se învaţă treptat:începând cu acel „mulţumesc pentru masă”,care arată că micuţul apreciază efortul celui/celor care l-au hrănit cum se cuvine,trecând prin formulele obişnuite de salut – dacă tu saluţi,salută şi el! – şi terminând cu o atitudine de deschidere,de solidaritate şi de respect faţă de ceilalţi. Învaţă-l treptat că toate acele cuvinte magice sunt mai mult decât simple formule. Încearcă să-i explici că sunt semnul recunoaşterii  valorii celuilalt.

Bunele maniere îl ajută să relaţioneze mai bine

Calea către politeţe o să fie cu siguranţă lungă şi plină de obstacole. La vârste mici,copilul nu este foarte sociabil. Spre vârsta de 2-3 ani,micuţul tău începe însă să se deschidă către ceilalţi:dornic să fie valorizat şi să i se recunoască  meritele,va învăţa să recunoască şi meritele celor din jur. Treptat,îşi va da singur seama că bunele maniere îl ajută să relaţioneze mai bine.

Mulţumesc pentru masă!

Alături de formulele de salut,a mulţumi pentru masă este una din regulile importante de politeţe. Mai spune-i copilului că nu este frumos să stea cu coatele pe masă pentru că îi deranjează pe cei care stau lângă el,că este urât să i se vadă mâncarea din gură,şi de aceea trebuie să mestece cu guriţa închisă şi să nu vorbească dacă nu a înghiţit tot. Dacă este într-o vizită şi nu-i place mîncarea,nu este politicos să spună cu glas tare acest lucru,pentru a nu o face pe gazdă să se simtă prost. Nu este elegant să scoată sunete care îi pot deranja pe alţii:să pleascăie,să-şi sufle nasul (dacă nu se poate abţine,are voie să se  ridice şi să se ducă la baie),să „dea vânturi” sau să regurgiteze cu zgomot.