Cum păstrezi echilibrul între recompense şi pedepse

Toţi greşim şi din greşeli învăţăm lucruri utile în viaţă. Ca orice copil, şi al tău o mai dă în bară. Să-l pedepseşti sau nu? Cum să alegi pedeapsa potrivită, cea care să nu-l marcheze, ci doar să-l ajute să se comporte bine? Ce recompense să-i dai? La toate acestea îţi răspundem în cele ce urmează.

De ce este necesară o balanţă între recompense şi pedepse? Răspunsul este simplu. Când părinţii aplică în exces doar una dintre ele,copilul fie începe să se poarte în aşa fel încât să obţină recompensa fără să înţeleagă ce este special în ceea ce a făcut,fie acceptă pedeapsa cu resemnare fiindcă s-a obişnuit şi astfel aceasta din urmă nu-şi mai atinge scopul educativ.

Ţine cont de vârsta copilului

Până la 3 ani,chiar dacă noi avem senzaţia că odrasla simte că faptele sale provoacă anumite reacţii ale părinţilor,copilul este încă prea mic ca să înţeleagă cum stau lucrurile de fapt. Complicaţiile apar de-abia la copilul mai mare. De abia după această vârstă,el intuieşte când te-a supărat şi când eşti mulţumită. Ştie cum sună o laudă,dar şi o mustrare. Şi fiindcă doresc să facă pe plac părinţilor,copiii se străduiesc în acest sens,dar dacă nu li se dau repere şi nu se pun limitele la vremea lor,ei nu au cum să discearnă binele de rău. Fără această diferenţiere,cei mici pot să facă o grămadă de prostioare specifice vârstei,fără ca răsplata şi dojana să mai capete sensul aşteptat. 

Pedeapsa ar trebui evitată,dar…

... există situaţii când este evident că greşeala a fost comisă cu bună ştiinţă. Copilul îşi recunoaşte vina şi încearcă să-ţi explice ce s-a întâmplat,alteori,dimpotrivă,încearcă să o ascundă  sau,şi mai grav,să o pună pe seama altui copil. În această situaţie,depinde de părinte cum îl ajută – într-un mod blând,dar ferm – să înveţe să-şi asume consecinţele faptelor lui.

Pedepse acceptabile şi eficiente

În general,pedepsirea copilului ar trebui pe cât posibil evitată. Cu toate acestea,dacă lucrurile scapă de sub control,specialiştii spun că este bine să ţii cont de următoarele sfaturi:

·           Foloseşte un ton categoric când îl dojeneşti. Evită să-i faci observaţia în public,iar dacă nu poţi aştepta să ajungeţi acasă,ia-l deoparte şi mustră-l,între patru ochi.

·           Explică-i ce a făcut şi cu ce a greşit,exemplificând cu o situaţie asemănătoare şi arătându-i care ar fi fost urmările faptei sau gestului său. Totul trebuie prezentat ca o mică pildă.

·           Nu-i da atenţie o vreme dându-i astfel de înţeles că te-a supărat. Această atitudine îl va face să înţeleagă că un copil neascultător are multe de pierdut. Când „faci pace“ nu începe printr-o porţie de răsfăţ fiindcă nu va dura mult şi va deveni din nou ca Domnul Goe.

·           Amână îndeplinirea unor promisiuni şi spune-i că mai întâi trebuie să-ţi dovedească că a înţeles unde a greşit şi că vrea să-şi schimbe purtarea. 

De evitat!

Specialiştii interzic cu desăvârşire anumite pedepse (unele dintre ele fiind chiar sancţionate de lege):

·           Pedepsele fizice de orice fel (bătaia,trasul de urechi,etc.).

·           Diverse tipuri de ameninţări:că-l abandonezi,că nu-i dai să mănânce,că-l chemi pe Bau-Bau  sau că-l dai cuiva să-l ia în sac. Atenţie! Astfel de comportamente nu trebuie să aibă niciuna dintre persoanele care se ocupă de copil (bonă,bunici,educatoare,etc.)

·           Adresarea de insulte,agresiunile verbale de orice natură şi umilirea în public reprezintă fapte grave care lasă urme adânci în sufletul şi personalitatea copilului. Atenţie la comportamentul care intră în relaţie cu copilul:părinţii altor copii,educatori,învăţători sau profesori.

Pont! Construieşte o punte de comunicare sinceră cu copilul tău,astfel încât să ştii ce simte şi ce trăieşte atunci când nu eşti cu el.

Când este pedepsit,un copil se simte respins,neînţeles. Prin corectări şi jigniri repetate adresate lui,cel mic poate gândi despre sine că este „rău“ şi se va comporta conform acestei convingeri. Înainte de a pedepsi,un părinte trebuie să se întrebe dacă a recompensat suficient şi corect copilul,dacă a stabilit criterii clare şi realiste pentru un comportament adecvat şi dacă a oferit oportunitatea de corectare a greşelii. Este mult mai eficient să recompensăm comportamentele dorite decât să le pedepsim pe cele neadecvate. Dacă cel mic repetă greşelile,îi oferim ocazia să înveţe din consecinţele naturale ce decurg din gesturile lui:dacă nu mănâncă,i se va face foame mai târziu,dacă nu îşi duce lucrurile murdare la coş,peste câteva zile nu va avea cu ce să se îmbrace,dacă fuge de lângă tine şi nu înţelege pericolul reprezentat de maşini,atunci îl vom întoarce acasă spunându-i că va ieşi afară atunci când va fi pregătit să fie atent. Recompensarea cere multă răbdare şi energie,dar are meritul de a funcţiona mult timp şi de a face să se simtă bine atât copilul,cât şi părintele.

Adelina Bobaru  PsihologTerapie comportamentală/ Terapie sistemică,Centrul Psihoarmonie