Cum previi suicidul la copii. Este obligatoriu să înveţi să recunoşti primele semne de pericol

În perioada pandemiei, un fenomen îngrijorător s-a extins în rândul celor mici. Mai mulţi copii au ameninţat că se vor sinucide, după ce le-au fost închise conturile unui joc online. Cum te descurci, ca părinte, într-o astfel de situaţie? Cunoaşterea semnelor care pot duce la un astfel de eveniment tragic este importantă!

Conform celor mai recente date de la Institutul Naţional de Sănătate Mintală (NIMH) şi Centrele pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC), sinuciderea a fost a doua cauză principală de deces, în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 10 şi 24 de ani, arată psycom.net.

Sinuciderea afectează atât copiii, cât şi adolescenţii, iar, potrivit specialiştilor, evitarea acestui subiect nu îi va ajuta să obţină ajutorul de care au nevoie.

Comportamentul suicidar, la copii, poate fi impulsiv şi asociat cu sentimente de confuzie, tristeţe şi furie. Aşa numitele „steaguri roşii‟ sau „semnale roşii‟ pe care părinţii trebuie să le caute la copii pot fi subtile. Un studiu publicat în „Pediatrics‟ a enumerat şi a comparat motivele care îi determină pe copiii cu vârste cuprinse între 5-11 ani şi pe adolescenţii, cu vârste cuprinse între 12 şi 14 ani, să se sinucidă.

Semnele de avertizare sau „steagurile roşii‟

Potrivit studiului, copiii (5-11 ani) care s-au sinucis, au experimentat mai des probleme în relaţia cu familia şi cu prietenii, comparativ cu problemele de relaţie cu iubiţii sau cu prietenele, în rândul adolescenţilor (12-14 ani). În timp ce adolescenţii au prezentat simptome de depresie, copiii au prezentat tulburări de deficit de atenţie, cu sau fără hiperactivitate.

Semnele de avertizare în rândul copiilor pot fi subtile, iar cunoaşterea şi observarea lor joacă un rol crucial în intervenţie. Cele mai frecvente semne de avertizare sunt:

• Modificări ale obiceiurilor de somn (prea mult, prea puţin, insomnie sau trezire nocturnă);
• Schimbări în obiceiurile alimentare (mănâncă în exces sau prea puţin);
• Izolare socială (retragerea din grupul de prieteni sau izolarea de familie);
• Dureri de cap, dureri de stomac şi alte dureri care nu pot fi explicate;
• Scăderea performanţei academice;
• Scăderea interacţiunii cu profesorii şi cu copiii, la şcoală;
• Lipsă de interes pentru studiu şi refuzul de a merge la şcoală;
• Pierderea interesului pentru activităţile zilnice normale, (jocuri, sport, activităţi extracurriculare);
• Întrebări frecvente despre moarte şi afirmaţii, precum: „Nu o să îţi fie dor de mine dacă voi muri‟;
• Schimbări semnificative şi bruşte ale dispoziţiei;

Pe lângă semnele de avertizare că un copil ar putea idei suicidare, există şi anumiţi factori care pot creşte riscul de a recurge la acest gest:

• Tentativă anterioară de sinucidere (indiferent de cât de gravă a fost);
• O pierdere în familie (aceasta poate include un deces, pierderea unei relaţii din cauza divorţului în familie);
• Bullying cronic;
• Istoric familial de sinucidere sau tentative de sinucidere;
• Comportament violent cu cei din jur şi impulsivitate;
• Sentimente de deznădejde.

Orice semnal trebuie luat în serios. Specialiştii recomandă dialogul cu empatie şi, desigur, apelarea la un psiholog sau la un medic pediatru. Cu sprijinul adecvat, copiii pot învăţa cum să îşi gestioneze sentimentele şi cum să îşi exerseze abilităţile pentru a face faţă situaţiilor dificile.

Sursă foto: Shutterstock