Cum să ai un copil binecrescut

Ne-am obişnuit să spunem despre o persoană cu lipsuri în educaţie că nu are cei 7 ani de-acasă. Ce depinderi trebuie să capete copilul nostru ca să fie binecrescut?

Eşti proaspătă mămică,fericită,şi vrei tot ce-i mai bun pentru puiul tău. Vrei să ajungă o persoană respectată,manierată,cu care să te mândreşti. Meseria de mamă este cea mai grea,e cu normă întreagă şi nu ieşi la pensie niciodată. Educarea copilul începe din primele luni de viaţă,iar baza acestui proces este relaţia cu părinţii,care trebuie să-i ofere multă dragoste,să-l încurajeze să capete încredere în propriile forţe. Şi,cel mai important,exemplul pe care îl dai tu ca părinte.

Toate la timpul lor

Înarmează-te cu răbdare şi ţine cont de vârsta “elevului”.  Până la 2 ani,copilul nu înţelege cum trebuie să se poarte ca să nu-i deranjeze pe cei din jur. Asta nu înseamnă că îl laşi  să facă orice şi toată familia îi face toate poftele,trebuie fixate nişte limite. Lasă-l să exploreze şi ajută-l să capete anumite deprinderi.

Pe la 2 ani,dorinţa de independenţă îl face rebel şi poate deveni neascultător. Evită confruntarea directă şi învaţă-l puţin câte puţin regulile bunei purtări:învaţă-l să salute,să spună  „Bună ziua”,„La revedere”,“Te rog”,„Mulţumesc” şi „Cu plăcere!”

Între 3 şi 5 ani,copilul începe să facă diferenţă între bine şi rău,îşi ia ca model de comportament adulţii – deci mare atenţie la felul în care vă purtaţi în prezena copilului!-,din jur şi vrea cât mai multă independenţă. Acum trebuie învăţat să-şi ceară scuze când a greşit,să  nu râdă de persoanele cu handicap şi să înţeleagă suferinţa altora. Acum poate învăţa ce se cuvine şi ce nu când este în vizită,în parc sau la masă. Cele mai bune momente pentru a-ţi învăţa copilul cum trebuie să se poarte sunt viaţa de zi cu zi:masa luatăcu toată familia,mersul la cumpărături,vizitele la bunici sunt tot atâtea ocazii în care îi poţi arăta copilului bunele maniere.

Laudă-l şi răsplăteşte-l

Este foarte important să-l lauzi de fiecare dată când se poartă frumos,iar dojenile să fie făcute cu ton calm,şi în nici un caz în public. Până la această vârstă puiul tău a învăţat regulile elementare de politeţe şi modul în care trebuie să se poarte cu cei din jur,aşa că este pregătit să meargă la grădiniţă!

În anii premergători şcolii va învăţa o mulţime de lucruri care îl vor ajuta să comunice şi să relaţioneze cu cei din jur. Încurajează-l să se exprime,lasă-l să termine ce are de spus,învaţă-l să-şi susţină punctual de vedere cu argumente,nu cu pumnul,şi acordă-i respect.

Perioada celor 7 ani de-acasă se încheie de fapt pe la 10 ani. Tot ce a acumulat copilul până acum trebuie fixat în comportament prin repetiţie. Şi mai ales prin exemplul personal. Degeaba îi spui copilului să nu ţipe,sa nu vorbească urât dacă tu exact asta faci. Nu-l certa că nu a salutat sau nu a spus mulţumesc vânzătoarei dacă în familienu a auzit aceste cuvinte.

Faptul că a crescut şi a intrat la şcoală nu înseamnă că misiunea ta s-a încheiat. Profesorii nu înlocuiesc părinţii,grija pentru educaţia copilului revine tot familiei,rostul mersului la şcoală este cu totul altul.

Recompensă şi pedeapsă

Pentru copii,mai importante decât recompensele materiale sunt mulţumirea şi bucuria de pe chipul părinţilor atunci când fac o faptă bună. Acelaşi principiu funcţionează şi în cazul pedepsei. Nemulţumirea,dezamăgirea,tristeţea ta în cazul unei fapte rele dau mai multe rezultate decât o ceartă pe un ton răstit sau o palmă.