Cum scapi de obsesia lui „n-am timp“

Te plângi neîncetat că n-ai timp. Ţi-o repeţi şi ţie, o spui, pe diferite tonuri, şi celor din jur... Chiar dacă justificată, propoziţia asta riscă să-i îndepărteze pe cei dragi.

A avea timpul atent drămuit e un lucru firesc pentru o femeie care merge la serviciu şi are grijă şi de casă. Sunt zile când te simţi depăşită de sarcinile pe care trebuie să le duci la bun sfârşit. Dar,înainte de a te scuza că n-ai timp,pune-ţi următoarele întrebări:ai respectat planificarea auto-impusă,sau ai lăsat totul pe ultima sută de metri? Ai încercat să ceri ajutor,ai acceptat să fii ajutată? Ai încercat să renunţi la activităţi mai puţin importante în favoarea celor care contează cu adevărat?

E mai uşor să te plângi decât să cauţi soluţii. Până la urmă,totul e o chestiune de organizare şi de stabilire a priorităţilor.

Motivele pentru care pui aceeaşi placă

Poate te încadrezi în categoria persoanelor care fac totul în ultima secundă – nu pentru că au prea multe pe cap,ci pentru că funcţionează mai bine în regim de urgenţă. Unii „simt că trăiesc“ doar dacă au un orar supraîncărcat. Excesul de sarcini le convine,instinctiv,şi celor care nu mai vor să-şi audă vocile interioare:cei care au un necaz,care trec printr-un moment de cumpănă sau care vor să scape de o suferinţă psihică. Sub presiunea activităţilor care nu mai suferă amânare,sunt readuse la tăcere temerile şi tristeţile,însă rezolvarea e doar temporară.

Mai există şi persoane ambiţioase,care-şi asumă prea multe răspunderi,din dorinţa de a demonstra că sunt cele mai bune. Şi mai există femeile care aruncă la înaintare pretextul lipsei de timp,fie pentru că ceea ce fac le plictiseşte de moarte,fie pentru că le e teamă că nu pot duce lucrul respectiv la bun sfârşit.

Desigur,mai există şi categoria restrânsă a celor care vor să fie mereu amabili şi care nu ştiu să spună „nu“...

Poate fi doar un pretext

Gândeşte-te bine:nu cumva veşnica scuză a lui „n-am timp“ a devenit un automatism verbal? O formulă în spatele căreia te ascunzi ori de câte ori nu vrei să fii deranjată? Poate fi modul prin care vrei să scapi,la serviciu,de unele micile suplimentare – iar în familie,e semnalul că vrei să fii lăsată în pace.

Expresia aceasta poate fi un pretext excelent pentru a-ţi da importanţă,pentru a juca rolul femeii hiper-ocupate,sau pentru a-i ţine pe cei din jur la distanţă. Dar,dacă e folosită prea des,propoziţia asta te decredibilizează. Chiar n-ai timp să ajuţi un coleg aflat la ananghie,sau să-ţi asculţi copilul care s-a certat cu cel mai bun prieten?

Rişti să răneşti sentimentele altora

Gândeşte înainte de a spune „n-am timp“ celor din jur. Poţi să răneşti sentimentele unei persoane apropiate sau ale unui membru al familiei. „N-am timp“ sună extrem de categoric. Găseşte o formulă mai blândă pentru a anunţa că eşti ocupată:„Lasă-mă să termin ce am de făcut şi te ascult.“,„Dacă nu e urgent acum,mi-ar face plăcere să vorbim în altă zi.“,„Cu dragă inimă aş sta de vorbă cu tine,dar în secunda asta chiar nu pot.“

Dar,dacă e o situaţie cu adevărat urgentă,e imposibil să nu găseşti 5 minute pentru a încerca să rezolvi o problemă. De multe ori,când e grabă mare,soluţiile vin mai rapid decât ai crede.