„De ce?“, o întrebare cu năbădăi

„Mami, de unde vin copiii?“, „De ce se face noapte?“, „De ce nu avem aripi?“- îţi sunt cunoscute întrebările? În jurul vârstei de trei ani, copiii încep să descopere lumea şi pun o mulţime de întrebări ca să priceapă ce se întâmplă, de fapt, în jurul lor.

Orice părinte trece la un moment dat prin celebra etapă a întrebărilor obsesive din partea copiilor. Nu trebuie să depui prea mult efort ca să depistezi această perioadă.

Majoritatea interogaţiilor încep cu „De ce...?“. Înarmează-te cu răbdare şi răspunde-i copilului cât mai corect la ele,ca să-l motivezi să fie curios şi să-l ajuţi să-şi însuşească cât mai multe informaţii.

Oferă informaţii corecte

Eşti stresată,ai multe treburi pe cap,iar copiii nu mai contenesc să te întrebe câte-n lună şi-n stele? Într-o aşa agitaţie,îţi vine să te încui într-o cameră şi să nu mai auzi de nimeni.

Ai grijă că cei mici au acumulat multe informaţii până pe la doi-trei ani,când încep să facă legături şi să pună întrebări,aşa că încearcă să nu-i repezeşti. Au nevoie de timp şi de multă înţelegere din partea ta ca să realizeze cum se întâmplă lucrurile din jurul lor.

Când nu ştii să le răspunzi la întrebare,evită să inventezi. Mai degrabă amână răspunsul prin întrebări de genul:„tu de ce crezi că...?“,până obţii o informaţie corectă.

Păstrează-ţi calmul

Ştiu,poate fi enervant să fii bombardată cu o avalanşă de întrebări tocmai când te grăbeşti la serviciu,de exemplu,dar gândeşte-te că cel mic are nevoie de ajutorul tău să înţeleagă ce rost are pe lume.

Experţii în domeniu sfătuiesc mamele să acorde toată atenţia micilor curioşi şi să le ofere un răspuns cât mai corect şi pe un ton calm.

Varianta „Du-te la taică-tu,că el se pricepe la maşini!“nu este o alternativă. Copilul poate să înţeleagă că tatăl lui e mai deştept decât mama lui.

Nu te ruşina

La întrebarea „De unde vin copiii?“ s-ar putea să te simţi jenată şi e posibil să eziţi să-i răspunzi. Tot specialiştii în domeniu,mai exact psihopedagogii,recomandă părinţilor să le răspundă celor mici pe înţelesul lor,fără să îi ducă pe altă pistă.

Dacă a aflat din altă parte de„barză“,spune-i copilului că pasărea călătoare nu este un fel de moaşă care aduce pe lume copiii. Şi nici Moş Crăciun nu face bebeluşi-cadou pentru fraţii lor.

Cel mai bine explică-i că voi,mama şi tatăl lui,l-aţi făcut pe frăţior. După cinci-şase ani,îl poţi integra şi pe el în răspuns,de pildă:„Şi tu ai fost bebeluş şi ai stat în burtica mamei“.

De reţinut!

Una din cele mai frecvente greşeli ale părinţilor este ca la întrebările celor mici să le ascundă adevărul şi să le insufle ideea că nu e bine să fie curioşi.

Idei Click pentru femei!

Chiar dacă uneori îţi este dificil să-l lămureşti pe cel mic,încearcă să nu-i interzici să mai pună întrebări,pentru că se poate închide în el.

Până la vârsta la care merge la şcoală,îi poţi răspunde copilului şi cu ajutorul desenelor,ca să înţeleagă mai bine explicaţiile.

Apelează la explicaţii scurte,folosind cuvinte pe înţelesul său,şi nu minţi. În timp va afla adevărul şi nu va mai avea încredere în tine.

Chiar dacă întrebarea celui mic ţi se pare banală,nu-l face să simtă asta. Îi poate dăuna stimei de sine şi,mai târziu,poate să ezite să întrebe în caz de nevoie sau să-şi dea cu părerea la şcoală,de exemplu.

Când nu ştii să-i răspunzi,o soluţie este să-i spui adevărul,la care poţi adăuga că pentru el vei afla şi îi vei da cea mai corectă informaţie.

Din când în când,felicită-l că pune întrebări inteligente şi încurajează-l să fie curios şi să-şi dorească să înveţe lucruri noi.