Nu ţii doar casa ta, îţi ajuţi şi părinţii...
Noi toţi trăim vremuri grele, dar pentru cei de vârsta a treia greutăţile sunt duble: pensiile de-abia le ajung să-şi plătească dările, darămite să-şi mai facă o plăcere. Prin urmare, e perfect normal să vrei să-ţi ajuţi părinţii ori socrii. Dar ce faci când ajutorul devine un obicei pe care bătrânii tăi ţi-l pretind fără prea multe discuţii?
E legitim să-i protejezi
Poţi să-ţi ajuţi părinţii sau socrii ori de câte ori simţi că trebuie să faci acest lucru,în special când aceştia nu se mai descurcă cu banii,iar tu şi familia ta aveţi venituri decente care să vă permită să le acordaţi şi lor asistenţă. În mod normal,într-o ţară de un alt nivel şi cu alte standarde,bătrânii noştri s-ar bucura de pensie senini şi fără griji. Din păcate,pe meleagurile noastre,de cele mai multe ori singurele „bucurii“pe care ni le oferă bătrâneţea sunt subzistenţa şi rezistenţa.
Dar cât e suficient?
Pentru fiecare dintre noi,acest nivel diferă. Acum,sigur,dacă ei îţi pretind vacanţe plătite în totalitate de tine şi de soţul tău,iar familia ta are ca singură variantă de concediu o ieşire la munte cu cortul,atunci îţi poţi pune mari semne de întrebare. De asemenea,dacă ai ajuns să le dai o „alocaţie“ lunară,care creşte însă constant,iar tu ai încă rate cu care te zbaţi lună de lună,atunci trebuie să-ţi regândeşti priorităţile:pe primul loc este firesc să vină familia şi copilul sau copiii,apoi părinţii şi alte rude.
Discută lucrurile cu partenerul tău
Planul de ajutor financiar pe care îl gândeşti pentru părinţi,socri sau pentru alte rude este important să treacă prin filtrul unor discuţii deschise între tine şi partenerul tău. Să nu faci greşeala să te ascunzi şi să încerci să acţionezi ca o binefăcătoare pe cont propriu,departe de ochii şi urechile lui! Este o dovadă mare de neîncredere,de lipsă de respect şi,într-un final,de laşitate să te furişezi din casă şi să iei decizii de una singură pentru un buget care vă priveşte pe amândoi. Relaţiile merită să fie bazate pe încredere,pe comunicare şi pe înţelegere. Nu are rost să te inflamezi şi încearcă să găseşti împreună cu partenerul cele mai bune soluţii pentru voi şi pentru cei dragi vouă. Compromisuri bune
Există riscul ca în cuplul vostru să fie nişte diferenţe culturale importante. Sunt familii în care părinţii îşi ajută copiii toată viaţa,chiar dacă ar fi să poarte ei doar o singură perechede pantaloni şi o cămaşă toată bătrâneţea. La fel de bine,sunt familii în care pretenţiile pot fi formulate astfel:„Te-am crescut ca la bătrâneţe să-mi aduci un pahar cu apă“ – fără a se preciza dacă paharul trebuie să fie din aur,argint sau contează doar conţinutul.
Prin urmare,presiunea datoriei este plasată permanent pe umerii copilului şi mai târziu pe cei ai adultului. Dacă şi voi vă confruntaţi cu astfel de diferenţe culturale,acestea ar trebui să fie discutate înainte ca războiul nervilor să înceapă între tine şi jumătatea ta. Ideal este să ştii în ce privinţe percepţia ta este diferită de cea a lui şi,de asemenea,să fiţi responsabili şi capabili să găsiţi o cale de mijloc.