Părinte sever vs părinte permisiv. Sunt avantaje şi dezavantaje de ambele părţi

1 parinti jpg jpeg

Fiecare părinte are modul său de a-şi educa puiul. Psihologii au împărţit stilurile de a creşte copiii în patru categorii dintre care se disting două mai des întâlnite, permisiv şi autoritar. Care ar fi cel mai benefic celor mici?

Există două stiluri parentale extreme, unul autoritar, care este practicat în special în China şi Orient, şi altul permisiv, cunoscut şi ca indulgent sau nondirectiv, care este stilul practicat în mod obişnuit în Occident. Stilul parental are un efect profund asupra creierului copilului, deoarece este una dintre influenţele majore asupra bunăstării celui mic. Modul de gândire este modelat de acela în care părinţii îşi tratează copiii. Iată de ce stilul adulţilor de a gestiona diverse probleme cu copiii le afectează micuţilor rezultatele la învăţătură, încrederea în sine, puterea psihologică, gradul de agresivitate şi capacitatea de a face faţă provocărilor care le ies în cale. Descoperă avantajele şi dezavantajele acestor două tipuri de educaţie!

Autoritarii impun copiilor să fie cei mai buni

Părinţii autoritari pun accent mai mult pe supunere şi mai puţin pe independenţă. De asemenea, sunt de părere că trebuie să deţină control total asupra copiilor lor. Copiii nu au voie să pună întrebări, iar sfidarea are urmată de insulte sau pedepse. Părinţii autoritari cred că ştiu ce este cel mai bine pentru copiii lor. Le limitează sau le interzic majoritatea lucrurilor de care se bucură cei mici, deoarece acestea le pot distrage atenţia de la învăţat. De altfel, ei cred cu tărie că odraslele lor trebuie să fie cele mai bune la şcoală. Nu sunt prea îngrijoraţi rănile emoţionale ale copiilor, pentru că văd în stilul mai dur de educaţie unul care îi face pe puii lor mai puternici.

Avantaje

stanga
dreapta
2 parinte autoritar 1974609647 jpg jpeg
1 citit jpg jpeg
3 promo cpf 1 jpg jpeg

Rezultatele testelor arată că acei copii de origine asiatică, deci crescuţi în stil autoritar, îi depăşesc pe cei occidentali. La testul internaţional PISA, copiii din China s-au clasat pe primul loc la toate cele trei domenii (citire, matematică şi ştiinţe). Şi marii artişti, Mozart, Beethoven, proveneau din familii autoritare. Cercetările au arătat că acei copii care se confruntă cu probleme şi sarcini dificile tind să fie optimişti, hotărâţi, să se gândească la ei înşişi ca fiind capabili să depăşească orice provocare.

Dezavantaje

O parte dintre copiii presaţi de părinţi să aibă performanţe şcolare ajung în cele din urmă să urască şcoala. De asemenea, mulţi dintre cei crescuţi de părinţi autoritari riscă să sufere de depresie sau anxietate. Fiind supuşi, aceşti copii pot rareori săi aibă opinii, nu-şi exersează creativitatea, învaţă prin memorare şi rareori iau iniţiativa.

Permisivii mizează pe stima de sine sănătoasă

Îngăduitori, părinţii indulgenţi pun accent mai mult pe independenţă şi mai puţin pe supunere. Ei consideră că accentuarea succesului şcolar nu este benefic pentru copii care ar trebui să perceapă învăţarea ca pe ceva distractiv. Sunt interesaţi de stima de sine a copiilor, de aceea îi liniştesc în mod constant cu privire la valoarea lor de sine. Prichindeii lor eşuează la ceva? Le vor spune că tot sunt iubiţi şi apreciaţi. Nu-i vor jigni pentru a nu le afecta ego-ul. Părinţii indulgenţi oferă celor mici libertatea de a-şi urma propriile pasiuni şi de a-şi face singuri propriile alegeri în viaţă. Le susţin eforturile şi-i ajută să facă faţă provocărilor.

Avantaje

Copiii crescuţi de părinţi permisivi cresc cu capacitatea de a gândi creativ. Fiind liberi să facă tot ceea ce-şi doresc, sunt capabili să gândească în stil inovator. Tind să fie mai fericiţi şi să aibă mai puţine probleme psihologice. Bill Gates, Mark Zuckerberg şi Steve Jobs sunt doar câţiva dintre cei care au avut părinţi permisivi.

Dezavantaje

Cum nu primesc îndrumare puternică din partea părinţilor permisivi, copiii ajung să apeleze la colegii lor care nu sunt cea mai bună sursă de orientare. Nu sunt împinşi să muncească din greu şi riscă să devină leneşi. Sunt protejaţi excesiv, ceea ce-i face incapabili să facă faţă provocărilor.

Este indicat un stil parental echilibrat

Ambele stiluri parentale au beneficii, dar pot genera şi probleme. Ca părinţi, nu trebuie să alegi una dintre extreme. Indiferent de modelul din propria familie, caută echilibrul. Este cel mai bine să te mulezi pe personalitatea sau vârsta copilului şi să-i transmiţi valorile la care ţii. Verifică dacă manifestă pasivitate sau apatie, dacă are anumite talente, dacă are tendinţa să fie delăsător. Atunci poate că trebuie să-i creezi obiceiuri puternice şi să-i dezvolţi talentele. Dacă pare să ştie ce vrea să facă în viaţă şi este independent, dă-i mai multă libertate. Nu-l forţa să facă performanţă într-un domeniu ales de tine. Fără interes real, obligarea lui poate duce la probleme psihologice pe măsură ce creşte. Acelaşi efect îl are şi condiţionarea afecţiunii tale de modul în care se poartă. Scopul principal al copilului nu trebuie să fie acela de a-ţi face mereu pe plac.

Pont

Părinţii care stabilesc cu copiii lor limite adecvate vârstei îi ajută să devină independenţi şi încrezători în sine, pe măsură ce trec prin copilărie spre adolescenţă.

Avantaje

Copiii crescuţi de părinţi permisivi cresc cu capacitatea de a gândi creativ. Fiind liberi să facă tot ceea ce-şi doresc, sunt capabili să gândească în stil inovator. Tind să fie mai fericiţi şi să aibă mai puţine probleme psihologice. Bill Gates, Mark Zuckerberg şi Steve Jobs sunt doar câţiva dintre cei care au avut părinţi permisivi.

Dezavantaje

Cum nu primesc îndrumare puternică din partea părinţilor permisivi, copiii ajung să apeleze la colegii lor care nu sunt cea mai bună sursă de orientare. Nu sunt împinşi să muncească din greu şi riscă să devină leneşi. Sunt protejaţi excesiv, ceea ce-i face incapabili să facă faţă provocărilor.

Este indicat un stil parental echilibrat

Ambele stiluri parentale au beneficii, dar pot genera şi probleme. Ca părinţi, nu trebuie să alegi una dintre extreme. Indiferent de modelul din propria familie, caută echilibrul. Este cel mai bine să te mulezi pe personalitatea sau vârsta copilului şi să-i transmiţi valorile la care ţii. Verifică dacă manifestă pasivitate sau apatie, dacă are anumite talente, dacă are tendinţa să fie delăsător. Atunci poate că trebuie să-i creezi obiceiuri puternice şi să-i dezvolţi talentele. Dacă pare să ştie ce vrea să facă în viaţă şi este independent, dă-i mai multă libertate. Nu-l forţa să facă performanţă într-un domeniu ales de tine. Fără interes real, obligarea lui poate duce la probleme psihologice pe măsură ce creşte. Acelaşi efect îl are şi condiţionarea afecţiunii tale de modul în care se poartă. Scopul principal al copilului nu trebuie să fie acela de a-ţi face mereu pe plac.

Pont

Părinţii care stabilesc cu copiii lor limite adecvate vârstei îi ajută să devină independenţi şi încrezători în sine, pe măsură ce trec prin copilărie spre adolescenţă.

@shutterstock