Pedepsele funcţionează pe moment, dar încurajează comportamentele negative pe termen lung

Pentru mulţi dintre părinţi este uşor să aplice pedepse, pentru că aşa au fost crescuţi şi presupun că este ceva ce funcţionează. Pe termen lung însă nu se dovedesc a fi utile, de aceea alternativele sunt mai eficiente şi oferă o disciplină pozitivă.

Impactul real al pedepselor asupra copiilor noştri este mult diferit de percepţiile noastre. Studii extinse de comportament au arătat că pedeapsa poate duce la sporirea ascultării, dar nu realizează de fapt un raţionament moral interiorizat. Ceea ce îşi doresc cei mai mulţi dintre noi este ca propriii copii să facă ceea ce trebuie, indiferent dacă suntem cu ei sau nu. Singurul rezultat pe care-l obţii dând o pedeapsă este teama de a fi pedepsit. De fapt, pedeapsa nu este un factor de descurajare eficient decât dacă există şanse reale de a fi prins. În plus, atunci când un copil se simte ignorat, pedeapsa poate acţiona ca o recompensă pentru un comportament negativ. Din aceste motive este nevoie de înlocuirea ei cu altceva.

De ce eşti mai câştigat ca părinte empatic

Unul dintre scopurile educării copilului este creşterea autoreglării. Toţi ne dorim ca ei să acţioneze bine în orice situaţie, în ciuda fricii de consecinţe. Nenumărate studii au examinat impactul pe termen lung al diferitelor stiluri parentale asupra copiilor. S-a observat că acei copii crescuţi strict sau autoritar rareori se autodisciplinează în comparaţie cu aceia ai căror părinţi au fost empatici. Motivul este că disciplina punitivă nu reuşeşte să înveţe copilul să se poarte conform aşteptărilor. Copilul învaţă doar că există o parte a lui care este rea şi nedorită. Mai mult, copiii se deprind cu ideea că puterea surclasează raţionamentul. Deoarece părinţii autoritari se concentrează pe ascultare în loc de discuţii, copiii înţeleg mai puţin emoţia şi raţionamentul. De aceea devin mai predispuşi la anxietate şi depresie. Există modalităţi eficiente de a disciplina fără a utiliza pedeapse.

Un comportament bun începe cu aşteptări clare

Este frustrant să nu ştii la ce se aşteaptă ceilalţi de la tine şi să fii pedepsit pentru ceva ce nu ştii că făcea parte din reguli. E ca şi cum ai merge în vacanţă într-o zonă în care trebuie să porţi mască de protecţie în spaţiile publice şi ai fi amendat, deşi nu ştiai că se impune acea regulă acolo. Pentru a promova un comportament mai bun la copii, regulile familiale ar trebui să fie clare. Ori de câte ori este posibil, aminteşte-le copiilor cum să se comporte. Unui copil mic trebuie să i se spună să nu ridice vocea când intră într-o bibliotecă, iar unui şcolar că trebuie să-şi termine temele înainte de a merge la joacă.

Îndemnurile ferme aduc cooperarea

Atunci când copiii nu ascultă, este frustrant şi poate fi tentant să aplici practicile vechi şi mai puţin eficiente ale părinţilor. Adevărul este că soluţia este adesea simplă. În cartea „Cum să le vorbim copiilor ca să ne asculte‟, autorii Faber şi King, experţi în parenting, recomandă repetarea instrucţiunilor folosind o voce joasă, un limbaj calm şi ferm. Cere-le copiilor să păstreze contactul vizual cu tine sau să-ţi dea un alt semn că te ascultă, cum ar fi să-şi pună mâinile pe cap. Este un prim semn de cooperare. Apoi, spune-i exact ce trebuie să facă: „Pantofii stau în dulapul din hol‟ sau „Mergem în parc după ce faci curat în camera ta‟. Păstrează-ţi calmul şi aşteaptă-i să coopereze.

Disciplina pozitivă dă roade

Atunci când copiii nu ascultă, consecinţele ar trebui să fie rezonabile. Vor exista întotdeauna momente în care copiii nu ascultă. Cercetările arată că o formă eficientă de disciplină şi mai eficace decât pedepsele este ca acţiunile lor să aibă consecinţe logice. Studiile arată că părinţii fermi şi respectuoşi sunt mult mai eficienţi, iar copiii sunt mai predispuşi să înveţe din comportamentul lor şi să interiorizeze valorile părinţilor atunci când sunt utilizate consecinţele.

@shutterstock