Plânge la grădiniţă. Cum îl ajuţi să-i placă?

1 72096 original jpg jpeg

Când copilul care merge la creşă sau la grădiniţă plânge, pentru părinţi timpul se opreşte în loc. Apoi adulţii se îmbărbătează la gândul că juniorul se va opri curând din plâns. Dar nu mereu se întâmplă aşa.

Prima zi de creşă a fetiţei mele a fost ca un duş rece pentru mine. O vedeam cum plânge şi încercam cu disperare să îmi amintesc toate sfaturile primite de la cunoscuţi şi de la cadrele didactice din instituţie:Să nu cedez! Şi îmi repetam asta mereu în gând. „Să nu cedez!“,devenise un fel de refren pe care îl spuneam dimineaţa când o îmbrăcam să o duc la creşă,apoi când o „predam“ doamnelor drăguţe de acolo şi încă o dată seara când o luam. Probabil că mai repetam de câteva ori în timpul zilei,dar nu ştiu cu exactitate de câte ori. Vei spune că aici nu este vorba despre părinţi,ci despre copii. Te contrazic. Este vorba în primul rând despre părinţi,despre sentimentele pe care i le transmiţi celui mic,despre iubirea pe care simte că i-o porţi,în ciuda faptului că îl abandonezi printre străini (da,chiar asta crede în acele momente).

Stabileşte paşi mici

Unii copii dau semne dintotdeauna de anxietate de separare-de teama de a sta fără mama sau fără tata. Dacă ai un astfel de micuţ,nu te aştepta ca situaţia să se schimbe peste noapte. Cel mai bine este săfaci trecerea lin.

·        Cu 2-3 săptămâni înainte de a-l duce la creşă sau la grădiniţă,lasă copilul în grija unei alte persoane,rude,prieten sau bonă,pentru perioade scurte de timp la început. Dacă ies la plimbare,distanţele nu trebuie să fie mai mari de câteva zeci de metri,iar zona să fie una familiară micuţului.

·        Pleacă de lângă el după o repriză de somn sau după masă,niciodată înainte. Copiii sunt mai predispuşi să plângă când sunt obosiţi sau când le e foame.

·        Stabileşte un ritualde despărţire. Acestea au efect calmant. E vorba de un simplu sărut,o îmbrăţişare sau o vorbă caldă pe care i-o spui mereu pe acelaşi ton,când îl laşi cu altcineva.

Reguli pentru primele zile

Pentru primele zile de creşă sau de grădiniţă trebuie să te înarmezi cu foarte multă răbdare şi hotărâre. Este esenţial să îţi înghiţi lacrimele,să fii convinsă că ceea ce faci este bine pentru copil,să nu îi transmiţi din temerile şi energiile tale negative. Când copilul vede că tu priveşti grădiniţa cu ochi buni,că îi povesteşti doar lucruri pozitive despre ea,cresc şansele ca şi lui să înceapă să îi placă.

·        Încearcă să recreezi la creşă  sau la grădiniţă mediul de acasă. Du-i lenjeria de pat care-i place cel mai mult,jucăria preferată şi pernuţa pe care doarme.

·        Nu minţi copilul şi nu pleca de lângă el când nu este atent. Asta nu va face decât să îi sporească teama de separare şi să nu mai aibă încredere în tine. Spune-i când pleci şi când te întorci şi ai grijă să te ţii de cuvânt. Fereşte-te de noţiunile de timp. El se raportează la activităţi precum somnul,masa de prânz,plimbarea din parc,nu la ore.

·        Nu dramatiza mai mult momentul,decât este deja. Încearcă să nu cedezi. Faptul că te întorci din drum ori de câte ori are o criză de plâns îi întăreşte convingerea că acesta este genul de comportament care te va împiedica să îl „părăseşti”. Reasigură-l doar că vei fi înapoi când i-ai promis.

Ce poţi să faci?

Nu minimiza emoţiile şi temerile copilului şi nu încerca să îl convingi că este o prostie să plângă în fiecare dimineaţă. Îi vei întări convingerile că este neînţeles. Chiar dacă eforturile de a-l ajuta să se adapteze la creşă sau la grădiniţă nu rezolvă complet problema,empatia ta îl face să se simtă mai bine.

·        Dacă ai un copil mai mare,discută cu el despre problemă. Este mai sănătos pentru copii să vorbească despre sentimentele lor sau să le manifeste. Deci nu îi interzice să plângă.

·        În cazul în care se desparte de unul din părinţi mai uşor,acela trebuie să îl ducă la grădiniţă până când se adaptează.

·        Laudă-i eforturile. Foloseşte-te de cele mai mici realizări,cum ar fi fapul că doarme la prânz,că este atent la ore sau că nu a mai plâns decât puţin la despărţire,pentru a-i arăta cât de mândră eşti de el.

Scrisoare pentru Sofia

Ştiu că nu doar copilul tău trece prin momente grele zilele astea,ci şi tu. Ştiu că ai un gol în stomac numai la gândul că veţi sta (iar) separaţi jumătate din zi. Ştiu,pentru că am trecut şi eu prin asta şi aveam impresia că fetiţa mea,Sofia,nu se va adapta niciodată. Ba,mai mult,că eu nu mă voi adapta niciodată. În prima zi de creşă a fetiţei mele i-am scris o scrisoare. Îţi las câteva fragmente să le citeşti,să ştii că sunt şi alte mame care simt sau au simţit exact ce simţi tu acum.

„(...) Mâna mea a fost mereu pregătită să te ajute când ţi-a fost greu. Iar într-o zi,din senin,te-ai trezit că plânsul tău nu îşi mai găseşte alinarea la sânul mamei tale,ci în braţele unui străin. Iar eu,în neputinţa mea,nu am făcut nimic ca să evit asta. Ziua aceea a fost cea în care eu am început serviciul de la birou,iar tu ai mers la creşă. Pentru mine a fost o adevărată tragedie. Nici nu mai ştiu de când nu am mai fost atât de doborâtă. Poate din clasa a IX-a,când am fost părăsită de primul iubit şi îmi imaginam că viaţa mea a fost marcată definitiv. (...) Acum nu este nimeni în măsură să mă liniştească,să îmi demonstreze că această despărţire nu îţi face rău. Că nu te traumatizează. Toţi vorbesc despre beneficiile îngrijirii în colectivitate şi sună atât de bine,dar e tare greu să stau departe de tine“.