Punerea banilor la comun în cuplu
Doi parteneri, cu două salarii, egale sau nu, puţin contează, aleg să meargă pe acelaşi drum în viaţă. Din acest punct încep întrebările, ne punem sau nu banii la comun? Putem avea un fond numai al nostru, fără să ştie partenerul sau partenera? Ne-au răspuns la aceste întrebări specialiştii în psihologia relaţiilor.
Pe vremuri,baniicâştigaţi de membrii familiei erau număraţi şi puşi într-o cutie numai de ei ştiută. Din suma de bani se plăteau utilităţile casnice,alimentele,hainele,şcoala,transportul şi alte câteva nevoi comune şi inevitabile.
În plus,se mergea pe ideea că femeia ştie să facă economii şi să cheltuiască banii,astfel încât toate nevoile familiei să fie satisfăcute.
Punerea banilor la comun în cuplu-Contabilul familiei,femeia
Femeia ştia cât trebuie să cheltuiască pentru mâncare,cât pentru utilităţile casnice,de exemplu facturi,contribuţii la întreţinere.
Tot ea se ocupa de îngrijitul copiilor,de la îmbrăcăminte până la contribuţiile şcolare,cum sunt rechizitele şi alte sume necesare activităţii în clasă.
Cum ar fi putut bărbatul să ia decizii mai bune decât femeia,când venea vorba de cumpărat detergenţi,alimente şi haine noi pentru cei mici?
În plus ar fi fost neplăcut pentru femeie să ceară bărbatului diferite sumede bani pentru achiziţionarea celor trebuincioase pentru familie sau chiar pentru ea.
Punerea banilor la comun în cuplu – Motive mai puţine de ceartă
Argumentul suprem care a contribuit la păstrarea acestui obicei chiar şi astăzi este lipsa certurilor pe tema banilor. Fiind la vedere şi având o situaţie actualizată a lor,partenerii nu se mai loveau de suspiciuni şi nu mai aveau motive să se certe din cauza banilor.
Punerea banilor la comun în cuplu – Separarea financiară,motivul neîncrederii?
În familiile moderne,resursele financiare se cheltuiesc separate. Membrii familiei au salariu,dar aleg să nu îi pună la comun,pentru a evita,culmea,tot cearta de la bani.
Fiecare patener ştie ce are de cumpărat,ţine cont de cheltuielile lunare şi,eventual,contribuie la plăţile casnice,facturi şi contribuţii la întreţinere,în mod egal.
O variantă acceptată este ca cel care este remunerat mai bine să contribuie mai mult la cheltuieli.
În felul acesta,se evită discuţii de genul:„nu mai sunt bani pentru că ai dat prea mult pe rochie sau pe parfumul care oricum nu-ţi trebuia!“ sau „trebuie să ne împrumutăm,pentru ai luat din banii de întreţinere sau de concediu să te duci la pescuit!“
Cu alte cuvinte,dacă nu îşi pun banii la comun,partenerii evită să mai da socoteală unul celuilalt pentru cheltuielilefăcute,atâta timp cât ştiu să-şi păsteze resurse şi pentru casă şi familie.
Întrebarea-capcană se pune în felul următor:dacă membrii familiei nu pot împărţi banii,care sunt,până la urmă,nişte hârtii de valoare,cum ar putea să împartă alte lucruri de valoare,mult mai importante pentru viaţa de cuplu?
Punerea banilor la comun în cuplu – Relaţia trebuie privită ca pe o afacere
O familie compusă din mininum două persoane trebuie privită ca o companie,care are doi acţionari. Aceştia au semnat pentru o colaborare pe termen lung,pentru care se angajează să-şi pună la dispoziţie resursele financiare,pentru binele companiei şi pentru a scoate,pe viitor,profit.