Tactici să-i faci să te asculte fără să ţipi

Nu trece o zi fără să ţipi la copiii tăi ca să-şi facă temele sau ordine în cameră. Ai vrea să ai mai multă răbdare cu ei, dar nu găseşti în tine resursele necesare pentru a le vorbi calm. Iată câteva soluţii care te ajută.

Când vii obosită de la serviciu,ai de făcut o mulţime de lucruri:să prepari cina,să faci lecţiile cu cel mare,să-i citeşti „imediat” o poveste celui mic.

Să fim corecţi! E într-adevăr foarte greu să-ţi păstrezi calmul în aceste condiţii.

Iată însă ce sfaturi îţi dau specialiştii pentru a fi calmă şi a obţine cele mai bune rezultate.Vorbeşte-le încet

Primul lucru pe care trebuie să-l faci atunci când simţi că eşti pe cale să explodezi,este să respiri adânc de vreo două-trei ori.

Asta îţi va permite să te calmezi şi să le arăţi copiilor că poţi rămâne senină în situaţiile presante.

Când copilul tău este agitat,enervat şi ţipă,tu trebuie să vorbeşti din ce în ce mai încet şi mai calm.

Vorbind încet,copilul tău se va simţi obligat să se calmeze pentru a înţelege ce spui.

Noianul de probleme care te întâmpină acasă îţi răpesc mult timp şi rareori îţi dai seama cât de puţine clipe petreci realmente cu cel mic.

De aceea e nervos,trânteşte,ţipă şi e obraznic. Are nevoie de tine,de afecţiunea ta. Nu ţipa la el ca să se calmeze.

Vei obţine exact contrariul. Lasă deoparte orice altă treabă,apleacă-te la nivelul lui şi întreabă-l dacă are nevoie de o mângâiere sau de o îmbrăţişare.

Cinci minute de tandreţe îi vor umple rezervorul afectiv şi,astfel,va înceta să-ţi atragă atenţia.

Mergi într-o altă cameră

În momentele de criză,explodezi imediat ca să-l pui la punct. De multe ori ţipi „în oglindă“ sau din teama de a nu pierde controlul.

Psihologii te sfătuiesc să iei o pauză şi să mergi într-o altă cameră pentru câteva minute.

Asta îţi dă timp suficient pentru a evalua situaţia şi a o gestiona cu calm.

Când eşti cu cel mic în magazin şi dă din picior spunând la nesfârşit „Vreau bomboane!” până te exasperează,îţi vine să ţipi la el „Taci odată!

M-ai înnebunit!“. Dar te-ai convins că strategia asta nu funcţionează mai deloc.

Aşa că alege jocul oglinzii,prin care să reflecţi atitudinea lui. Aşa îi arăţi că-i înţelegi dorinţa şi frustrarea.

Dă din picior şi spune-i pe un ton imperativ:„Vrei neapărat o bomboană şi te enervează că mami zice nu.

Reacţionând aşa,se va vedea pe el şi atunci va renunţa.

Când îi impui să facă ordine în cameră sau să-şi aranjeze jucăriile,te refuză şi crezi că vrea să te sfideze.

Nu te-ai gândit niciodată că poate o face pentru că e obosit sau se simte depăşit de situaţie.