Tiparele de învăţare. Sistemul de învăţământ este construit pe tiparul auditiv, deşi mulţi copii învaţă după tiparul vizual
Învăţăm diferit noţiuni, idei, numere de telefon, lecţiile la şcoală sau proiectele complexe de la serviciu. Ştiai că sistemul de învăţământ românesc este adaptat tiparului de gândire auditiv-secvenţial, însă doar 3 din 10 copii învaţă în acest mod, bazat pe repetare, dictare?
Într-o clasă de elevi, unii deprind mai repede informaţiile dacă le aud şi le repetă, cum erau altadată lecţiile la istorie. Alţii, înmagazinează rapid idei, dacă sunt expuse în imagini, în grafice, cu ajutorul desenelor atrăgătoare, colorate. Sunt şi copii care învaţă după tiparul ce utilizează cititul şi scrisul – aceştia vor învăţa pentru un examen parcurgând materia şcolară, apoi notând (uneori, cu voce tare) pe o foaie un rezumat schematic. Al patrulea tip de învăţare este cel kinestezic, iar copiii cu acest tipar trebuie să realizeze o activitate pentru a o învăţa. De fapt, ei învaţă cu ajutorul simţurilor.
Tiparul vizual
Copiii cu acest tip de a învăţa sunt cei care colectează informaţii noi observând lucruri. Utilizarea imaginilor, a diagramelor notate pe table albe – noţiuni scrise negru pe alb – îi ajută pe elevi să înţeleagă lecţiile din clasă, fără să fie nevoie să petreacă timp suplimentar acasă. Notă! Acestor copii le este dificil să acumuleze lecţii predate după tiparul auditiv, bazat pe rostire, repetare. Elevii vizuali pot „vedea‟ cu uşurinţă informaţiile, au un simţ bun al direcţiei şi, de obicei, le place ă deseneze.
Tiparul auditiv
Sunetul şi muzica reprezintă ustensile deosebit de utile pentru învăţare, în cazul copiilor cu tipar auditiv. De obicei, aceşti elevi au un simţ excelent al ritmului – mulţi adoră să cânte sau să înveţe să folosească instrumente muzicale, pentru că sunt atraşi de sunete. Copiii auditivi sunt, în mod evident, buni ascultători, învăţând facil în urma prezentărilor verbale, a discursurilor pe ton cu impact puternic, motivaţional.
Tiparul verbal
Aceşti şcolari preferă să folosească pe cât se poate de mult cuvintele, atât în vorbire, cât şi în scriere. Le plac cuvintele mai mult ca gesturile şi înţeleg mai bine un mesaj verbal decât unul nonverbal. De asemenea, se pot exprima cu uşurinţă şi, de obicei, adoră să citească şi să scrie; verbalii tind să aibă un vocabular vast şi să exceleze în activităţi care implică vorbirea, dezbaterea şi jurnalismul.
Tiparul kinestezic
Copiii cu acest tipar de învăţare deprind informaţiile mai repede, dacă îşi folosesc mâinile, corpul, cu ajutorul simţului tactil. Activităţile fizice şi sporturile joacă un rol important în viaţa şi în dezvoltarea cognitivă a acestor elevi. Practica temeinică, exerciţiul reprezintă o necesitate pentru aceşti copii, cărora le place să lucreze, să se implice în activităţi, mai mult decât să le vadă de la distanţă ori să le audă.
Sfatul specialistului
Valentina Radu-Ivan
profesor învăţământ preşcolar
Este important ce şi cât învaţă copilul nostru, însă consider că este mai important CUM învaţă. Identificarea şi înţelegerea stilului de învăţare al copilului este esenţială pentru dezvoltarea lui emoţională, socială şi intelectuală. De ce? Ca părinţi, e nevoie să expunem copiii la experienţe de învăţare autentice şi diverse, prin intermediul cărora copilul să-şi descopere interesele şi talentele şi să-şi dezvolte abilităţile. Cu cât mediul este mai stimulativ şi îi oferă şansa de a-şi exersa toate simţurile, cu atât şansa de a porni cu un mix de stiluri echilibrat este mai mare. Printr-o comunicare permanentă şi transparentă între familie şi educator, se vor putea identifica stilurile de învăţare asociate copilului si, astfel, cadrul/ mediul de învăţare va răspunde în mod relevant nevoilor şi capacităţilor acestuia. Punem, astfel, bazele unui adult încrezător în forţele proprii, cu iniţiativă şi curajos în a iesi din zona sa de confort.
