Ce este şi cum se prepară malasolca, reţeta cu peşte a lipovenilor. I-a marcat copilăria lui Ivan Patzaichin

Postul Crăciunului este al doilea mare post din an, cu o lungime de 40 de zile, de aceea este o provocare chiar şi pentru mai „antrenaţi“. Faptul că are dezlegări la peşte în fiecare weekend îl face, însă, mai puţin dificil. Pe lângă preparate clasice precum borş, icre şi peşte prăjit, malasolca, o veche reţetă a lipovenilor din Delta Dunării, trebuie încercată măcăr o dată în viaţă.

Malasolca este mâncarea de suflet a lui Ivan Patzaichin, preparatul care îi aminteşte şi acum de copilăria sa petrecută la Mila 23, după cum amărturisit fostul campion. De altfel, preparatul se regăseşte în meniul restaurantului său din Bucureşti, alături de alte mâncăruri tradiţionale ale lipovenilor: picancă, storceag şi scordolea.

Ca multe alte preparate din lumea întreagă şi mâncărurile lipoveneşti s-au născut din ceea ce oferea natura. Evident, era bogăţie de peşte. Însă localnicii, majoritatea pescari, primeau puţin peşte din captura zilei, ales în anii comunismului, când erau obligaţi să îndeplinească planul şi să predea aproape totul la cherhanale.

→

Imaginea 1/4: 2 shutterstock 1806891619 jpg jpeg

Alături de peşte, mai aveau la dispoziţie pentru mâncare câteva legume cultivate în grădini, iar de multe ori masa se prepara seara, într-un ceaun uriaş, pentru toată familia. Malasolca este unul dintre aceste preparate, foarte simplu, dar extraordinar de gustos, perfect pentru o zi de post cu dezlegare la peşte.

Deşi există variante cu peşte proaspăt sau chiar congelat, la origine, malasolca se prepară doar cu peşte sărat şi uscat la vânt. Este un preparat săţios, pentru toată familia, mai ales în zilele friguroase de iarnă din Delta Dunării.

„Malasolca e cea mai duioasă şi mai puternică amintire a mea din Deltă. Fiertura de peşte sărat mi-a alinat foamea, mi-a devenit, prin timp, un fel de însoţitor al unui tablou dur, mirosul ei se conjugă cu gerul, vântul aspru şi pustietatea Deltei, când singurul prieten ţi-e o ciorbă sau o găteală caldă“, mărturisea şi Radu Anton Roman.

Cel mai bun peşte pentru acest fel de mâncare este ştiuca sărată şi zvântată (nu foarte tare uscată), dar se prepară şi din alte specii (caras, crap, biban etc.).