Rubarba, deliciu şi medicament. Cum o consumăm ca să nu fie otrăvitoare
Rubarbă, rabarbăr sau revent, denumiri diferite pentru o singură plantă-minune. Nu numai că este delicioasă şi trebuie să profităm de ea cât e în sezon, la final de primăvară, dar are şi multiple beneficii pentru sănătate. Însă rubarba poate fi şi otrăvitoare, dacă nu este consumată corect.
Confundată adesea cu un fruct, rubarba este, de fapt, o legumă originară din China. A ajuns în Europa în secolul al XIV-lea, iar la un moment dat era mai scumpă decât condimente foarte valoroase, precum şofranul şi scorţişoara.Este folosită atât în alimentaţie, cât şi în tratarea unor boli, datorită multiplelor beneficii pe care le are.
Rubarba a fost utilizată în scopuri medicale (ca laxativ) încă de acum câteva mii de ani, de chinezi. Cu un conţinut scăzut în colesterol şi sodiu, dar bogată în fibre, vitaminele C şi K, potasiu, calciu, fier şi fosfor, rubarba are, pe lângă calităţile culinare, importante proprietăţi curative. Substanţele active din rubarbă ajută la întărirea sistemului imunitar şi prevenirea infecţiilor.
Licopenul şi antocianinele, antioxidanţii foarte puternici care se găsesc în rubarbă, au proprietăţi anticancerigene şi reduc riscul de dezvoltare anormală a celulelor. De asemenea, rubarba este recomandată în protecţia anticanceroasă a sistemului digestiv şi a plămânilor.
De ce e otrăvitoare
De la rubarbă se consumă doar tijele, care pot varia coloristic, de la verde, la roz şi roşu închis. Tulpinile sunt asemanătoare cu ţelina apio, sunt cărnoase şi crocante. Culoarea tulpinii influenţează gustul. Cu cât tulpina este de un roşu mai închis, cu atât rubarba este mai puţin acră.
Frunzele sunt extrem de toxice, fie crude, fie gătite, deoarece conţin acid oxalic, care irită membrana intestinelor şi care poate fi fatal. Consumul pe termen lung de acid oxalic duce la formarea de pietre la rinichi. În timpul Primului Război Mondial afost raportate multe cazuri de otrăvire după consumul frunzelor de rubarbă. Pe fondul crizei alimentare din timpul războiului, frunzele au fost greşit recomandate ca sursă de hrană în Marea Britanie.
Această plantă, cu un gust pregnant acru, are puţine calorii şi un conţinut mare de fibre. Este folosită rareori crudă, în general, în preparate dulci – tarte, plăcinte, jeleuri, gemuri, compoturi –, dar şi în unele preparate cu carne sau în tocăniţe.
Rubarba poate fi combinată mere, zmeură, ananas, căpşuni, pere şi condimente precum vanila, scorţişoara şi ghimbirul.
FOTO Shutterstock
