Teama de singurătate poate fi depăşită. Descoperă ce soluţii există!

Este în natura omului să vrea să-şi împartă viaţa cu altcineva, pentru că, prin structura noastră, suntem fiinţe sociale. Cu toate acestea, atunci când teama de a rămâne singur devine o problemă care afectează psihicul, vorbim de o anormalitate căreia trebuie să îi căutăm soluţii.

Această anormalitate are şi un nume în medicina de specialitate: monofobie. Este un termen care înglobează mai multe tipuri de frici. Unii oameni se tem să nu se despartă de o anumită persoană, altora le este frica să trăiască singuri, să fie singuri acasă sau să fie singuri în public. Oricum s-ar descrie această frică, ea ne împiedică să ducem o viaţă normală, iar, prin urmare, relaţiile personale devin relaţii de dependenţă sau de subordonare. Teama de a fi singur poate fi cauzată de multe lucruri diferite. Dacă o persoană a fost sau s-a simţit abandonată la un moment dat în viaţă, poate ajunge să asocieze singurătatea cu sentimentul că nu este iubită sau că este neglijată.

Există, desigur, şi motive întemeiate pentru care o persoană se teme atunci când este pe cont propriu, şi anume faptul că locuieşte într-un cartier periculos, cu o rată ridicată a criminalităţii. Chiar şi-n acest caz, frica nu trebuie să-i dicteze felul în care trăieşte, ci doar să o încurajeze să-şi ia măsuri raţionale de siguranţă.

Când acest disconfort depăşeşte limita

O tulburare prelungită de acest tip poate fi un semn de ataşament nesigur sau chiar un indicator de anxietate. Această teamă este mai frecventă la copiii mici. Este, în general, considerată o etapă normală a dezvoltării copilului şi nu este diagnosticată ca o afecţiune precum anxietatea de separare, cu excepţia cazului în care durează prea mult sau este neobişnuit de severă. Severitatea fobiei este redată de simptome fizice şi psihologice precum accelerarea bătăilor inimii sau palpitaţii, creşterea frecvenţei respiraţiilor, transpiraţii, greaţă, pierderea echilibrului sau ameţeli.

Relaţiile de dependenţă

Unul dintre principalele motive greşite pentru care bărbaţii şi femeile intră şi rămân într-o relaţie proastă este teama de a fi singuri. Iar o relaţie bazată pe frică este destinată să fie o una nefericită şi neîmplinită. Până când ambii parteneri nu învaţă să se bucure de propria companie, s-ar putea să se trezească intrând permanent în relaţii nepotrivite, doar din teama de a nu trăi singuri. De cele mai multe ori, oamenii care nu se simt confortabil cu ei înşişi nu reuşesc să evolueze, să devină cea mai bună versiune a lor, şi nici să experimenteze niveluri profunde de intimitate cu ceilalţi.

Eşti singur, dar nu trebuie să te simţi aşa

Sunt persoane care nu s-au simţit niciodată confortabil când au fost singure. Sau n-au fost niciodată puse în situaţia de a trăi aşa. Ca orice în viaţă, şi acest lucru se poate învăţa. Poţi învăţa să fii singur fără să te simţi singur. Iar atunci când depăşeşti frica de a fi singur, devii instantaneu mai independent şi mai încrezător în tine. De fapt, există multe avantaje în depăşirea fricii de singurătate. Când eşti singur, ai timp să te gândeşti calm şi există un tip special de pace pe care îl poţi experimenta numai când eşti doar tu cu tine. Aminteşte-ţi, doar, că traiul de unul singur nu trebuie să te copleşească, ci să te încurajeze să socializezi şi să cauţi compania persoanelor dragi.

Cum depăşeşti această frică?

Primul pas este să recunoşti că ai o problemă. Ascunderea acestei slăbiciuni consumă, adesea, mai multă energie decât asumarea ei şi încercarea de a o depăşi sau a învăţa să trăieşti cu ea. Cumva, recunoscând această problemă te eliberezi de o tensiune care te afectează psihic. Cu ajutorul terapiei, un pacient cu monofobie este expus gradual la sursa care-i produce această teamă, mai întâi cu ajutorul imaginaţiei, apoi şi-n realitate. Prin experienţe repetate cu care îşi confruntă frica, această persoană îşi va da seama că situaţia lui, deşi poate fi neplăcută, nu este dăunătoare. Cu fiecare expunere, pacientul câştigă din ce în ce mai mult control asupra fobiei. Aşadar, în timp, pe măsură ce începi să-ţi stăpâneşti frica, nu mai reacţionezi cu panică incontrolabilă când te confrunţi cu sursa fobiei.