Ciocăneşti, satul colorat din inima Bucovinei

E seară când ajungem în Ciocăneşti. Pe pantele haşurate de fâneţe şi păduri, peste căpiţe şi turle îndepărtate de biserici, deasupra undelor obosite ale Bistriţei, soarele suflă praf de aur roşcat. Mâine, localnicii vor da jos din pod lăzile de zestre ale bunilor şi le vor arăta lumii.

Pampuşte cu mac

Miroase a fum,a iarbă cosită şi pământ reavăn. Gazdele ne ies înainte cu pampuşte,gogoşi tradiţionale umplute cu mac. Vecinii,întorşi de la muncă,îşi dau bineţe pe uliţă,puştii întâmpină trecătorii cu „săru-mâna“,femeile îşi fac semnul crucii la răspântiile cu troiţă şi candelă. Înserarea e tulburată doar de sunetul tălăngilor şi de clopotele care cheamă la vecernie. Chiar şi-n lumina pâlpâitoare a amurgului,brâiele cu motive tradiţionale,de pe casele încondeiate,îşi deapănă povestea. Fiindcă aici,oamenii se încăpăţânează să păstreze memoria înaintaşilor şi obiceiuri care dau locului fală-şi coloană vertebrală.

O istorie veche

Pomenită în documente la 1400,comuna era renumită pentru meşterii care făureau – ciocăneau- arme domnitorilor moldoveni. Este menţionată şi-n hârtiile austriece,la anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic. Revenită la patria-mumă,după primul război mondial,localitatea îşi păstrează nealterate datinile şi îndeletnicirile:lucrul la mină,creşterea animalelor,plutăritul pe Bistriţa. Astăzi,o parte din localnici se dedică agroturismului. Iar festivalurile – ale ouălor încondeiate,ale păstrăvului,de datini şi obiceiuri – animă şi dau un farmec aparte regiunii.

Cântece şi jocuri de Sântămărie

De Sântămăria Mare,Ciocăneştiul fierbe ca un ceaun în care se face borşul de păstrăv. Primarul,Radu Ciocan,cu tricolor peste costumul tradiţional,aleargă de colo-colo. Pe scena mare din centrul localităţii se perindă ansambluri folclorice conduse,cu suflet,de dascăli din sate îndepărtate. Cea mai spectaculoasă e însă parada lăzilor de zestre:femei tinere sau în etate scot din cufere obiecte pe care generaţiile de azi nici nu le mai ştiu:păretare,poale,ştergare,cipcă (dantelă),lepedeie (cearceafuri). Lăzile din Vinerea,Alba,din Cândeşti,Dâmboviţa dar şi din Bardar,Basarabia dezvăluie culori şi ţesături de basm. Bunicile din Calafindeşti,Vatra Dornei,se prind cu bucurie în hore şi spun poveşti adevărate. Poveşti despre lungile seri la lumina lămpii,când fetele se vredniceau cu acul în mână,ca să-şi facă lucruşoare de măritiş-pe placul soacrelor.

„Puii“ în relief

Însă nu pentru muzică şi jocuri a fost declarat Ciocăneştiul comună-muzeu – singura din ţară!-,şi nici pentru muzeele dedicate datinilor şi meseriilor locale,ci pentru modul unic în care sunt decorate faţadele caselor:cu motive identice celor de pe ouăle încondeiate. Prin anii ‘50,o femeie cu gust pentru frumos a a iniţiat moda „puilor“ în relief,din mortar sculptat şi pictat în tonurile specifice zonei. Gospodarii au îmbrăţişat ideea şi au transformat-o în semn distinctiv al comunei. Astăzi,mai toate clădirile au brâuri în relief,inclusiv cele oficiale. Graţie sponsorilor care încurajează tradiţia,localnicii pot să reîmprospăteze,periodic,motivele de pe ziduri,şi să participe la concursuri de genul „Cea mai frumoasă casă nouă“ sau „Cea mai frumoasă casă renovată“. Oamenii iau treburile astea foarte în serios! Şi se bucură când vizitatorii,fermecaţi,revin an de an.

Ştiai că...

...  Ciocăneşti este comună-muzeu printr-o hotărâre a Consiliului local din 2004? Aceasta prevede obligaţia persoanelor care ridică o casă nouă de a şi-o decora cu motive tradiţionale.

... primăria locală şi sponsorii îi sprijină pe cei care vor să-şi decoreze casele? Cum crearea sau refacerea motivelor tradiţionale este costisitoare,un sfert din gospodariile din localitate au primit gratis vopseluri şi mortar de la Policolor-compania înfrăţită cu comuna.