Istoria Marelui Zid Chinezesc, construit pe parcursul a două milenii

Este cel mai lung zid din lume şi cea mai mare arhitectură antică. Traseul său traversează şerpuind nouă provincii cu peisaje rurale, munţi abrupţi şi are o panoramă extraordinară, bucurând ochiul turistului şi călătorului cu plajele din Qinhuangdao, munţii din jurul Beijingului şi regiunile deşertice ale Chinei.

Cu o vechime de peste 2.300 de ani, Marele Zid Chinezesc a fost ridicat în perioada Chinei Antice, fiind una dintre cele mai mari clădiri sau proiecte de construcţii întreprinse vreodată. Marele Zid este, de fapt, format din numeroase ziduri, multe dintre ele paralele între ele, construite pe parcursul a aproximativ două milenii, în nordul Chinei şi în sudul Mongoliei. Cea mai bine conservată versiune a zidului datează din timpul Dinastiei Ming (1368-1644).

Marele Zid s-a dezvoltat din fortificaţiile şi castelele construite la frontieră de regatele chineze individuale. Timp de mai multe secole, aceste regate au fost extrem de preocupate de protecţia faţă de vecinii lor, precum şi faţă de invaziile sau raidurile barbarilor.

Cea mai mare parte a Marelui Zid care se află astăzi în picioare (8.851 din cei 21.196 de kilometri) este rezultatul muncii depuse în timpul domniei împăratului Hongzhi (1487-1505) din Dinastia Ming. De-a lungul zidului, se aflau multe treceri strategice (cetăţi) şi porţi. Printre acestea se numără pasurile Juyong, Daoma şi Zijing, cele trei cele mai apropiate de capitala Beijing, denumite treceri interioare. Mai la vest se află trecătoarele Yanmen, Ningwu şi Piantou, cunoscute sub numele de treceri exterioare. Atât pasurile interioare, cât şi cele exterioare aveau o importanţă cheie în protejarea capitalei şi erau, de obicei, puternic garnizoane.

Marele Zid a fost încorporat în mitologia chineză şi în simbolismul popular, iar în secolul al XX-lea a ajuns să fie considerat un simbol naţional. Deasupra Porţii de Est (Dongmen), la pasul Shanhai, există o inscripţie atribuită istoricului medieval Xiao Xian, care este tradusă ca „Prima trecere sub cer‟, referindu-se la diviziunea tradiţională dintre civilizaţia chineză şi ţările barbare din nord.

În ciuda semnificaţiei culturale deosebite a edificiului, zidurile au fost dărâmate în mai multe puncte şi secţiuni vaste au fost lăsate de izbelişte, secole întregi. În anii ‘70, un segment situat la nord-est de Beijing a fost dărâmat pentru a se folosi ca material de construcţii, dar ulterior a fost reconstruit. Între timp, au fost restaurate şi alte zone negjilate şi ajunse în ruine. Cu toate acestea, aproape o treime din Marele Zid a dispărut fără urmă.

@Shutterstock