La Mănăstirea Hurezi, pe urmele lui Constantin Brâncoveanu

Ascunsă într-un peisaj idilic, la poalele Munţilor Căpăţânii, în judeţul Vâlcea, Mănăstirea Hurezi este una dintre cele mai frumoase din Nordul Olteniei.

Dacă ar fi să ne luăm după spusele  istoricului francez Charles Diehl,Mănăstirea Hurezi este „cea mai ­frumoasă din România”. Acest colţ de Rai este situat la aproximativ 40 de kilometri de ­Râmnicu Vâlcea,în satul Romanii de Jos. Este un loc ideal ­pentru câteva zile de rugăciune şi de pace sufletească.O oază de linişte şi de credinţă

Când ajungi la Hurezi,primul lucru care-ţi taie respiraţia este frumuseţea mănăstirii şi a zonei în care a fost ridicată. Nici liniştea pe care o găseşti aici nu te lasă indiferentă,căci este un balsam pentru suflet.

Odată ce ai pătruns în curtea mănăstirii Hurezi,simţi cum te încarci de o energie pozitivă şi cum sufletul ţi se leapădă de orice grijă şi necaz. Întregul complex monahal are un aer ocrotitor,care dăinuie de secole.

Mănăstirea Hurezi a fost ctitorită în anul 1693,în stilul consacrat de către domnitorul Constantin Brâncoveanu,care a stat la cârma Ţării Româneşti între 1688 şi 1714. Mulţi spun că arhitectura acestei mănăstiri a fost inspirată după biserica Mănăstirii Curtea de Argeş. Biserica mănăstirii a primit hramul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena,ca omagiu adus acestor mari protectori ai creştinismului.

Chiliile,frumuseţe de nepreţuit

În interiorul bisericii,există şi astăzi scaunul domnesc cu stema Cantacuzinilor şi picturi impresionante ale diferiţilor sfinţi şi ale unor scene biblice. Lângă biserică poţi vedea şi chiliile măicuţelor (în trecut au aparţinut călugărilor),dar şi faimosul Foişor al lui Dionisie.

Foişorul a fost ridicat în vremea egumenului Dionisie Bălăcescu,monah despre care se spune că ar fi anticipat cu un secol unirea dintre Moldova şi Ţara Românească. Chiliile te vor impresiona prin arcadele brâncoveneşti,care străjuiesc la fiecare intrare.

Biserica,ctitorie a Doamnei Maria

În curtea ansambului monahal se află şi Biserica Bolniţei,ctitorie a Doamnei Maria,soţia lui Constantin Brâncoveanu. Lucrările de construcţie au durat trei ani,fiind terminate în anul 1699.

Scrieri păstrate de atunci spun că bisericuţa a fost ridicată de către Doamna Maria care„a urmat în toate faptele bune ale soţului său,în slava de Dumnezeu Născătoarei Fecioare şi a ridicat această sfântă bolniţă,făcând-o în veci buna pomenire a strămoşilor”.

Clopotul care îndreaptă vremea

În afară de lăcaşul cu hramul Sfinţilor Constantin şi Elena,complexul monahal mai cuprinde şi o Clopotniţă impunătoare. Trilul celor patru clopote,cel mai mare dintre ele având peste o tonă,se aude de departe,la fiecare ceas de sujbă.

Unul dintre clopotele de aici chiar este sfinţit pentru vreme rea şi se trage la timp de furtună. Maicile spun că după ce a fost tras clopotul,vremea se îndreaptă cât ai clipi.