Pilda celor 3 copaci. O poveste care îţi va umple inima de căldură şi îţi deschide ochii
O pildă interesantă despre trei copaci te va emoţiona. Priveşte dincolo de substratul ei şi îţi vei da seama de învăţătura ei. Şi anume că fiecare om are rolul lui important în viaţă, chiar dacă la început nu i se pare că aşa este.
Trei copaci
Odată, pe creasta unui munte, creşteau trei copaci visând la lucrurile măreţe pe care le vor face.
Primul, privind la cerul înstelat, a spus: Când voi creşte mare aş vrea să fiu transformat într-un cufăr care să ţină cele mai de preţ comori ale lumii.
Al doilea, privind curgerea cristalină a râurilor, a spus: Când voi creşte aş vrea să fiu transformat într-o corabie puternică, să duc pe mare regi şi regine.
Al treilea copac privi spre satul din vale, admiră oamenii care lucrau şi spuse: Eu nu vreau să părăsesc muntele acesta! Aş vrea să cresc atât de înalt încât oamenii, privind la mine, să se gândească la Dumnezeu.
Anii au trecut şi cei trei copaci au crescut.
Într-o zi, nişte tăietori de lemne au urcat pe munte. Cei trei copaci au fost tăiaţi, purtând încă speranţa că visele lor măreţe se vor împlini.
Însă primul copac a fost făcut iesle pentru animale. În loc de aur şi diamante a fost umplut cu paie pentru animale.
Al doilea a fost dus într-un sat de pescari şi transformat într-o barcă de pescuit. Era prea mică pentru a putea naviga pe mări şi oceane, aşa că a fost lăsată pe lac, umplută de pescari cu peşti mirositori.
Al treilea copac a fost tăiat în două bucăţi şi lăsat într-un grajd pentru mulţi ani. Visul de a aminti de Dumnezeu părea că nu se va împlini niciodată.
Dar povestea nu se sfârşeşte aici! Au trecut multe zile şi multe nopţi şi cei trei copaci aproape că au uitat de visele lor. Până într-o noapte, când un bărbat şi o femeie au aşezat în iesle un Prunc. Atunci primul copac a realizat că ţine cea mai mare comoară a lumii.
Într-o seară, mulţi ani mai târziu, barca făcută din cel de-al doilea copac mergea pe lac ducând un grup de oameni. Când o furtună puternică s-a abătut asupra lor, unul din ei a vorbit şi a liniştit vântul şi apa. Atunci copacul a înţeles că purta pe Regele cerurilor şi al pământului.
Apoi, într-o zi de vineri, Acelaşi Om care a potolit furtuna ducea o cruce făcută din cel de-al treilea copac. Urma să fie răstignit pe ea. Copacul s-a simţit nedreptăţit. Dar duminică dimineaţa, când soarele a răsărit şi când totul fremăta de bucurie, cel de-al treilea copac a înţeles că dragostea lui Dumnezeu a transformat totul şi că visele lor s-au împlinit.
Primul copac a ţinut în el cea mai de preţ comoară.
Al doilea copac a purtat în el pe Regele regilor.
Iar cel de-al treilea copac, făcut cruce, le amintea oamenilor de Dumnezeu.
Dragi copii, Dumnezeu are un mod minunat de a împlini visele noastre.
Sfântul pinion de ceas / Material preluat din revista "Apostolia"