Îţi lauzi copilul: cât de mult e prea mult?
Dacă, în urmă cu câteva decenii, părinţii îşi manifestau cu reticenţă mândria pentru realizările odraslelor, acum, preluând greşit stilul american, îşi laudă permanent copiii. Chiar şi când nu este cazul.
Sunt cazuri în care copilul tău este atât de timid,de neîncrezător în forţele proprii,încât simţi că eşti datoare să îi întinzi aripile şi să îl îl ajuţi să zboare. Gestul tău este necesar. Îi arăţi că eşti acolo să îl susţii,iar când reuşeşte,îl lauzi. Dacă,însă,ai un copil extrovertit,căruia îi place să fie în centrul atenţiei,lauda permanentă,uneori fără miză,îi va dăuna. Bineînţeles,există şi reversul medaliei. Când nu lauzi copilul suficient,acesta crede că eforturile lui nu sunt apreciate îndeajuns. De aceea,este esenţial să ţii cont de temperamentul micuţului,să ştii când este cazul să îi spui „Bravo!“ sau când să taci.
Un gest,cât o mie de cuvinte
Uneori,îi poţi arăta copilului cât eşti de mândră de reuşita lui printr-un simplu gest,sincer,natural. O strângere puternică în braţe,o privire intensă,plină de bucurie,un sărut părintesc,fac mai multe decât toate cuvintele de laudă din lume. Iar în sufletul lui vor cântări mult mai greu.
Efectele nocive pe termen lung
Când mult e prea mult,lauda tinde să nu îşi mai atingă scopul. În plus,poate face mai mult rău decât bine:
Reduce motivaţia. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Columbia au descoperit că atunci când copiilor li s-a indus ideea că sunt foarte inteligenţi,aceştia şi-au pierdut motivaţia. Ei au înţeles greşit că rezultatele bune la învăţătură se datorează inteligenţei lor native şi nu efortului de a studia.
Creează nesiguranţă. Stima de sine reprezintă un proces intern. Când copilul este mândru de rezultatele muncii sale,asta valorează mai mult decât orice. Dacă exagerezi cu lauda,copilul va începe să îşi măsoare succesul prin ochii tăi şi nu prin ceea ce simte,el aşteptând mereu confirmarea de la tine. Copilul dependent de laudă devine anxios şi nesigur.
Poate duce la narcisism. Un copil supra-apreciat tinde să-şi construiască o imagine de sine pornind de la o realitate deformată. Chiar şi atunci când lauda este fondată,dacă cel mic are deja o părere de sine extraordinară,poate dezvolta un complex de superioritate cu consecinţe negative pe termen lung.
Sfaturi practice pentru recunoaşterea meritelor
Lauda copilului este o parte importantă a construirii stimei de sine şi a încrederii în forţele proprii. Iată cum poţi păstra echilibrul:
Laudă-l la obiect. În loc să-i spui:„Eşti cea mai bună balerină“,spune-i:„Îmi plac mişcările şi graţia ta când execuţi paşii aceştia“. Asta îl ajută să identifice exact abilitatea care îl face special.
Fii sinceră. Lauda trebuie să fie întotdeauna autentică. Copiii îşi dau seama când nu eşti onestă şi atunci îşi pierd încrederea.
Nu face din ţânţar armăsar. Încearcă să nu exagerezi cu ridicatul în slăvi. În general,acest gest trebuie să echivaleze cu recunoaşterea unor merite sau realizări dobândite prin efort,nu a unor calităţi generice („eşti frumos,deştept,talentat etc“).
Nu rezultatul contează,ci parcursul
Nu lăuda nici prea mult,nici prea puţin. În cazul în care cel mic primeşte elogii doar când înregistrează succese notabile,să nu te miri dacă vei observa un interes scăzut pentru activităţile la care nu excelează. Poate că micuţul tău nu este cel mai bun la dansuri,dar dacă merge cu regularitate la cursuri,învaţă paşii,este atent la ce le explică profesorul,îşi dă tot interesul să reuşească,ar trebui să îi apreciezi efortul. Important nu este să câştige medalii,ci să facă ceva ce îi place. La polul opus,dacă faci din laude o rutină,acestea se vor demonetiza şi nu vor mai avea nicio valoare pentru copil.
Dă-i libertatea de a greşi
Dă libertate copilului să greşească şi să încerce lucruri noi,din moment ce un efort real reprezintă cel mai eficient mod de a creşte stima de sine. Oferă-i recunoaştere sinceră,la obiect,în loc de generalizări vagi. Uneori,o mică surpriză,menită să-l bucure,poate transmite mai mult decât tot ce nu poţi tu să exprimi prin cuvinte.
