Ce fel de părinte eşti?
Atunci când devenim părinţi încercăm să fim cei mai buni pentru cel mic. Unii dintre noi sunt prea protectori, alţii nu. Iată în ce tipologie te încadrezi!
Părintele „tigru“
Părintele prea implicat în creşterea copilului este considerat părintele „tigru“. Acesta îşi controlează prea mult copilul,nu-l lasă pe cel mic să facă nimic,motiv pentru care specialiştii atrag atenţia că acesta va fi dependent de el şi când va fi mare,riscând să nu se adapteze la greutăţile vieţii. Cercetările arată că aceşti copii nu ştiu să decidă singuri,motiv pentru care creşte riscul ca să devină anxioşi şi deprimaţi.
Citeşte şi:
Sunt copiii mai fericiţi dacă nu insişti să facă ordine?
Părintele „meduză“
Opusul părintelui „tigru“ este părintele „meduză“. Acesta are câteva reguli după care îşi creşte prichindelul şi este,de multe ori,indulgent,lipsându-i autoritatea în faţa celul cel mic. Copiii crescuţi de astfel de părinţi par la prima vedere că sunt încrezători în forţele proprii,dar fără reguli stricte şi direcţii,au performanţe sociale şi academice slabe. Specialiştii spun că părinţii trebuie să menţină un echilibru sănătos. Cei cărora le lipseşte disciplina nu sunt dispuşi să urmeze regulile,motiv pentru care riscă să consume droguri şi alcool.
Părintele „delfin“
În acesată tipologie ar trebui să se încadreze orice părinte. La fel ca delfinii,care sunt fermi,dar flexibili,părinţii de acest tip sunt echilibraţi. După ce cresc şi devin responsabili de acţiunile lor,copiii sunt capabili să urmeze normele şi orientările corespunzătoare şi sunt în măsură să fie independenţi. Aceştia sunt creativi,încrezători,au performanţe academice şi abilităţi sociale bune. Ei se supun regulilor,până devin persoane responsabile,echilibrate şi independente.
Specialiştii îi îndeamnă pe părinţi să adopte această formă de creştere a copilului şi să nu exagereze cu implicarea în creşterea lui. Şi,în acelaşi timp,trebuie să menţină un echilibru sănătos,astfel încât copiii să crească până să ajungă persoane încrezătoare şi fericite.
