Umitoarele păsări călătoare

Binecuvântate să zboare în înaltul cerului, păsările călătoare ne amintesc de simplitate şi de dorinţa noastră de libertate, de a pleca departe, fără griji şi fără limite. Deşi unele dintre ele sunt foarte mici, sunt capabile să străbată distanţe lungi pentru a ajunge în zonele cu climat potrivit.

Contrar ideii generale că păsările migratoare se duc doar în ţările calde,anumite specii vin în România tocmai datorită climatului rece din timpul iernii,de exemplu. În timpul deplasării dintr-o zonă într-alta,păsările călătoare zboară la o altitudine medie de 400 m. Există însă şi extreme:în timp ce unele nu se ridică la mai mult de 100 de metri deasupra apelor,în cazuri excepţionale anumite specii ating 1000 de metri înălţime.

Eretele vânăt,prădătorul din mlaştină

Eretele vânăt sau de câmp (Circus cyaneus) migrează iarna spre partea central şi estică a Europei şi spre Africa. Se hrăneşte cu mamifere mici-broaşte,păsări şi reptile-  din zonele de păşune sau mlaştini. Cu o ţinută zveltă şi o avengură a aripilor ce atinge peste 110 centimetri,pasărea planează lin,la mică înălţime,în timp ce vânează. Circus cyaneus se bazează pe auz pentru a detecta prada ascunsă,dar se foloseşte şi de văz. Acesta este caracteristic zonelor deschise,cu păşuni sau mlaştini. În România,specia îşi face cuib în zona Dobrogei,unde stă şi pe perioada iernii.

Şoimul călător,cel mai rapid vănător aerian

Una dintre cele mai rapide păsări de pradă din lume,şoimul călător (Falco peregrinus) se remarcă prin spectaculozitatea cu care se înscrie în atac. În anul 2015,Cartea Recordurilor a declarat specia ca fiind cea mai rapidă vieţuitoare din lume. Şoimul atinge 300 km/h în picaj,când se lansează asupra prăzii,folosind din plin forţa gravitaţională. Poate fi întâlnit în aproape toate locurile de pe globul pământesc,cu excepţia Antarcticii. Deşi preferă zonele stâncoase,şoimul călător îşi face cuib şi în mlaştini sau chiar în oraşe. La noi,s-a stabilit în zona Carpaţilor.

Guşa albastră,ascunsă ochiului uman

Luscinia svecicaface parte din neamul privighetoarelor,fiind o specie extrem de rară în România. Pasărea duce un trai cât mai ferit de prezenţa umană,preferând întinderile joase,inaccesibile,de mlaştină. Deşi e greu de văzut cu ochiul liber,poate fi descoperită după tril. La noi,a fost depistată în urmă cu patru decenii,în Delta Dunării. În toamnă,guşa albastră migrează în Africa de Nord şi Asia de Sud-Vest. Se înmulţeşte în zonele cu climă foarte rece,cum ar fi Alaska,dar în rest trăieşte în regiuni călduroase.

Raţa fluierătoare iernează în Delta Dunării

Specia,denumită în latină Anas Penelope,cuibăreşte în nordul Europei şi al Asiei,iar în România soseşte odată cu debutul sezonului rece. Iernează în Delta Dunării sau în lagune,iar în perioada în care apele dulci sunt îngheţate,raţa fluierătoare se retrage la marginea lor până la dezgheţ. La noi,a fost văzută şi pe lacul Bicaz sau lângă ochiurile de apă dulce,puţin adânci,de lângă Marea Neagră. Acolo,se hrăneşte cu plante acvatice şi cu iarbă.

Flamingo,apariţie eveniment în România

Superba Phoenicopterus este o pasăre de baltă,răspândită în Europa,Africa şi Asia. Sunt cunoscute drept păsările roz care stau într-un picior. În Europa,trăieşte în bazinul Mediteranei,în timp ce pe plaiurile miorotice este o apariţie foarte rară,prezenţa ei fiind un adevărat eveniment. La noi a fost văzută pe litoralul Mării Negre sau în Delta Dunării.Preferă zonele cu apă sărată,de unde îşi procură hrana,formată din specii de creveţi şi alge. Conform Societăţii Ornitologice din România (SOR),Flamingo se sperie uşor de oameni,motiv pentru care cel mai adesea pot fi admirate doar de la distanţă,cu binocluri şi lunete.