Nimeni nu ştie ce anume cauzează apariţia leucemiei. Stresul, alimentaţia, factorii genetici sau o combinaţie a acestora sunt cel mai adesea considerate ca posibile cauze. În general, leucemia poate fi acută, adică se dezvoltă rapid, sau cronică, adică evoluează mai lent. Sunt peste 20 de forme de leucemie, însă patru sunt considerate a fi cele mai frecvente: leucemia limfoida acuta, leucemia limfoidă cronică, leucemia mieloidă acută şi leucemia mieloidă cronică.

Citeşte şi: Ce este bine să ştii despre stafilococul auriu

Simptome şi diagnosticare

Cele mai uzuale semne ale bolii sunt transpiraţia excesivă, în special noaptea, scăderea în greutate nemotivată, oboseala şi slăbiciunea, durerile de oase, febra, infecţiile şi anemiea. În aceste cazuri sau când în urma unei alte vizite la doctor au fost găsite un număr de peste 10.000 de globule albe în sânge, trebuie consultat un medic hematolog. Diagnosticarea presupune analize mai aprofundate ale sângelui, dar şi o puncţie din stern sau din şold, prin care se extrage măduvă osoasă, care confirmă proporţia de globule albe mărite din măduvă. Uneori, sunt necesare şi Raze X pentru observarea nodulilor limfatici măriţi, iar când medicii suspectează că leucemia s-a extins către creier, recomandă şi o analiză MRI. În plus, ficatul şi splina, care sunt adesea mărite din cauza leucemiei, sunt şi ele observate printr-o scanare CT. Toate acestea permit diagnosticarea corectă a formei de leucemie, vitală pentru a se putea acorda tratamentul specific.

Forme de tratament

Scopul tratamentului pentru leucemie este de a distruge celulele leucemice şi de a permite astfel măduvei osoase să producă din nou celule normale. Majoritatea tratamentelor se fac în trei paşi: instalarea tratamentului, consolidarea lui şi întreţinerea. Chimioterapia rămâne principala metodă de terapie. Aceasta foloseşte substanţe chimice puternice pentru a ucide celulele leucemice, însă citostaticele care stau la baza chimioterapiei au avansat din ce în ce mai mult în ultimii ani, astfel că efectele secundare sunt mai restrânse, iar pacienţii le suportă mai bine. Alte tratamente pentru anumite forme de leucemie sunt radioterapia, care foloseşte raze X sau alte radiaţii pentru a distruge celulele leucemice şi imunoterapia, care utilizează propriul sistem imunitar al organismului pentru combaterea bolii.

Printre cele mai noi forme de terapie, care se utilizează de câţiva ani şi în România, sunt transplantul cu celule stem. Acesta este o procedură ce presupune înlocuirea măduvei osoase bolnave cu una sănătoasă. Celule stem se obţin, ideal, de la un frate sau de la o soră a pacientului, acest grad de rudenie având cea mai mare şansă de o compatibilitate de 100%, necesară transplantului. În caz contrar, se caută un donator străin, atât în România, cât şi în străinătate. Transplantul se poate realiza şi cu până la 50% compatibilitate, însă există riscul ca organismul să nu accepte celulele necorespunzătoare.

Citeşte şi: Noi tratamente pentru cancerul hepatic

Sfatul specialistului: Dr. Irina Triantafyllidis, medic primar, hematologie, Spitalul Colţea, Bucureşti

În majoritatea formelor de leucemie terapiile au evoluat foarte mult în ultimii 10 ani. Desigur, tratamentele depind de forma de leucemie. Majoritatea pacienţilor cu leucemie limfoidă cronică necesită doar o monitorizare şi, preventiv, un tratament care nu este foarte agresiv. Cei ce suferă de leucemie acută rămân internaţi pe perioada tratamentului, pentru a fi supravegheaţi mai bine, care poate dura de la 5-7 zile până la o lună. Urmează perioada de aplazie, în care pacientul trebuie izolat, iar dacă totul merge bine trecem la tratamentul de inducţie şi la cel de consolidare. Dacă în urma acestor paşi se obţine remisiunea bolii, pacientul intră în tratament de întreţinere, cu pastile, care poate dura aproximativ doi ani. Dacă leucemia nu revine în acest timp, pacientul mai este ţinut sub observaţie timp de cinci ani şi, dacă este, în continuare bine, este declarat vindecat. În cazul unor forme de leucemie cronică, inclusiv cea mieloidă, se aplică un tratament ţintit, în urma căruia se poate obţine remisiunea bolii şi chiar vindecarea acesteia.