Braga: băutura cu parfum oriental

„Ieftin ca braga“ – ai auzit de sute de ori expresia asta, fără să fi gustat, poate, din băutura răcoritoare, cu gust acrişor. Cei care au apucat braga „în vogă“ o asociază, cel mai adesea, cu vacanţele la mare, când plăcintele dobrogene se însoţeau obligatoriu cu lichidul de culoarea cafelei cu lapte.

Odinioară,în zilele caniculare de vară,bragagiii umblau pe uliţele moleşite de căldură din târguri,strigându-şi marfa. Fotografiile vremii îi imortalizează pe pitoreştii vânzători ambulanţi,iar scriitori consemnează,în operele lor,populara băutură. „Vara,braga şi limonada sunt purtate în spate şi în doniţe ferecate frumos cu cercuri de alamă“,consemna Mihail Sadoveanu- pe când Caragiale îşi lămurea cititorii că „Braga este,ca băutură,foarte răcoritoare şi igienică“. La noi,o făceau şi o vindeau şi bulgarii,şi turcii,şi albanezii. Ingredientele prezentau mici variaţiuni,de la caz la caz – dar procedeul de obţinere se baza,în mare,pe fermentarea cerealelor.

De la munte,la şes

De sorginte orientală,braga se face – se făcea,mai bine zis – peste tot în Balcani. Turcii îşi revendică reţeta originală pentru băutura care la ei se numeşte boza şi care ar fi fost inventată de locuitori din Munţii Anatoliei. Pentru că acolo iernile erau friguroase,oamenii simţeau nevoia să-şi încălzească inima şi să-şi pună în mişcare sângele- şi aşa că s-au gândit să pună grâu şi apă la fermentat. Lichidul consistent,hrănitor,cu gust de miere,era şi foarte slab alcoolizat, ceea ce se considera că nu încalcă preceptele islamului. Se consuma uşor încălzit. De pe culmile înzăpezite,„băutura săracilor“ a coborât curând şi la curtea sultanului- unde se servea cu năut prăjit şi cu scorţişoară. Soldaţii îşi primeau şi ei raţia de boza,dătătoare de energie şi hrănitoare.

Reţeta relansată

Se spune însă că tătarii au „spurcat“ băutura,presărând opiu pe marginea cupelor în care era savurată – iar boza a fost interzisă un timp în Imperiul Otoman. A fost însă relansată,cu reţeta uşor modificată,ingredientul de bază fiind seminţele de mei descojite şi fierte,amestecate cu orz,cu zahăr sau cu miere. Negustorii armeni au continuat totuşi să facă bragă utilizând vechea formulă,şi s-o vândă prin ţările vasale Înaltei Porţi.

Varianta de la noi

În România,s-a împământenit o reţetă originală-din mălai sau tărâţe,cu un pic de drojdie pentru fermentaţie mai rapidă-,  contestată de cei care ţin la tradiţie. Astăzi,se mai practică varianta amestecării făinii de mălai cu cea de grâu,cu drojdie şi zahăr,în proporţii care ţin de secretul de fabricaţie. Alte reţete au în compoziţie un aluat ţinut un timp la cuptor şi fermentat apoi cu apa şi drojdia. Ingredientele sunt la îndemâna oricui şi pentru toate buzunarele  – de aici expresia „ieftin ca braga“. Numai că tot mai puţini produc licoarea acrişoară,tulbure şi densă – iar generaţiile tinere nu-i mai ştiu gustul.

Ştiai că...

... braga conţine o mulţime de substanţe nutritive? Oferă vitamine din grupul B,A şi E,enzime,acid lactic,şi facilitează digestia. Este tonică,energizantă şi săţioasă.

... indiferent de modul de producţie,băutura e recomandată atât celor mari,cât şi celor mici? Ba chiar se crede că,la tinerele mame,stimulează lactaţia.

... pentru a-i aprecia calităţile,braga se serveşte rece? Obţii mai multă aromă presărând un pic de scorţişoară.