Înălţarea Domnului îţi aduce pacea interioară

1 74788 original jpg jpeg

În cea de-a şasea zi de joi după Paşte, respectiv 17 mai, anul acesta, când se împlinesc 40 de zile de la Înviere, credincioşii prăznuiesc Înălţarea Domnului la Ceruri, una dintre cele mai vechi sărbători a creştinilor, numită în popor şi Ispas.

La început, în jurul anului 300 d.H. ,Înălţarea Mântuitorului era sărbătorită în Orient în a 50-a zi după Paşte, în acelaşi timp cu Rusaliile. Atunci, odată cu amintirea momentului în care Sfântul Duh a coborât asupra ucenicilor lui Iisus, se finaliza şi perioada pascală. Din secolul al IV-lea, cele două praznice s-au separat, Înălţarea Domnului celebrându-se în cea de-a 40-a zi după Înviere, dată păstrată până în prezent şi urmată de nouă zile în care marele eveniment biblic este retrăit cu evlavie şi cu bucurie.

„Cine va crede se va mântui“

Potrivit scrierilor din Sfânta Scriptură, timp de 40 de zile, Mântuitorul s-a arătat ucenicilor lui, le-a dovedit învierea Sa prin semne şi minuni, reproşându-le totodată necredinţa în cele spuse de cei care L-au văzut înviat. I-a îndemnat să meargă în toată lumea şi să propovăduiască Evanghelia la toată făptura. „Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui, iară cel ce nu va crede, se va osândi“ (Marcu 16,16), le-a zis lor. La capătul acelor ultime zile petrecute împreună, Iisus i-a dus pe cei unsprezece apostoli în afara Ierusalimului, în Vitania şi, pe Muntele Măslinilor, Şi-a ridicat mâinile, binecuvântându-i. Făcând acest gest, S-a înălţat la Ceruri, şi un nor luminos L-a făcut nevăzut.

Îngerii au vestit a doua venire a lui Iisus

Pentru ca ucenicii să nu se întristeze în urma plecării Lui, Hristos a trimis doi îngeri care li s-au arătat sub chipul unor bărbaţi înveşmântaţi în haine albe. Ei le-au zis: „Bărbaţi galileeni, ce staţi căutând spre cer? Acest Iisus, Care S-a înălţat de la voi, aşa va veni, cum L-aţi văzut mergând la cer!“ (Fapte 1,11). De aceea, ucenicii, încredinţaţi de a doua venire a Mântuitorului, s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare, lăudându-L şi binecuvântându-L pe Dumnezeu. Iată cum, pentru a simţi cu adevărat bucuria Înălţării Domnului, este nevoie de smerenie, aceasta fiind „calea înălţării“ fiecăruia dintre noi, pe care nu a ocolit-o nici Hristos, El coborându-Se mai întâi pe pământ în chip de om, renunţând la toate puterile Sale şi lăsându-Se răstignit.

Praznicul durează nouă zile

În special în bisericile care îşi serbează hramul pe 13 iunie, aşa cum este la Mănăstirea „Înălţarea Domnului“, aflată la cota 1.000, la 10 km de Sinaia, sau la Mănăstirea Neamţ, sărbătoarea se întinde de-a lungul a nouă zile. Cea dintâi zi este închinată praznicului propriu-zis, care are loc întotdeauna într-o zi de joi. După aceea, în fiecare dintre următoarele opt zile, până în vinerea săptămânii următoare, sunt săvârşite slujbe pentru a proslăvi acest moment important şi pentru a readuce în prezent evenimentele trecute, ca fiecare să se simtă martor al Înălţării şi să primească bucuria ei. Se cântă „Hristos s-a înălţat“, iar credincioşii se salută în acest fel, răspunzându-şi:

„Adevărat s-a înălţat“. Astfel, timp de nouă zile, se împlineşte ceea ce Mântuitorul le-a spus ucenicilor Săi. „Îmi veţi fi martori în Ierusalim, în Iudeea şi Samaria, până la marginea pământului“ (Fapte 1,8). De-a lungul acestor zile, în biserici, de faţă cu toţi credincioşii care iau parte la slujbe, se rezumă întreaga viaţă pe pământ a Mântuitorului şi se ridică problema mărturiei pe care trebuie s-o dea oricine crede în Înălţarea Lui, căci a fi martor al acestor evenimente înseamnă a mărturisi credinţa în Dumnezeu.

La sărbătoarea Înălţării Domnului......sunt pomeniţi şi morţii, acum fiind Moşii de Ispas. Se împart, pentru sufletele celor morţi, azime calde, brânză, lapte dulce fiert cu seminţe de mei sau boabe de porumb. Celebrarea poartă şi numele de Ispas, după cel al unui personaj despre care se zice că ar fi fost şi el de faţă la acest eveniment.

...se prăznuieşte Ziua Eroilor, dedicată celor care şi-au dat viaţa de-a lungul vremii pentru ca Biserica Ortodoxă şi neamul românesc să nu piară, fiindcă sacrificiile lor se aseamănă cu acela făcut de Mântuitorul Hristos pentru toţi oamenii.