Boala inflamatorie pelvină, cauză a infertilităţii

1 83135 original jpg jpeg

Anexita sau boala inflamatorie pelvină este un diagnostic foarte des întâlnit, cu o incidenţă foarte mare în rândul femeilor sub 25 de ani, şi reprezintă infectia organelor genitale interne - uter, trompe uterine, ovare. Nediagnosticat şi tratat corespunzător, acest diagnostic duce la infertilitate.

Pentru a afla mai multe despre această boală ce afectează trei din cinci femei active din punct de vedere sexual am stat de vorbă cu dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate.

Cel mai adesea, această afecţiune este cauzată de o infecţie cu Chalmydia Trachomatis sau Neisseria Gonorrhea şi, mai rar de Ureaplasma urealyticum sau E. Coli, dar poate să apară şi în urma unui avort, a unei naşteri, după inserarea unui dispozitiv intrauterin în scop contraceptiv, cum este steriletul, în urma unui chiuretaj biopsic.

Viaţa sexuală activă, printre cauze

Cel mai important factor de risc al acestei afecţiuni, ne-a spus dr Vythoulkas, îl reprezintă viaţa sexuală foarte activă, începută foarte devreme, cu mai mulţi parteneri şi, în acelaşi timp, lipsa folosirii prezervativului. Duşurile vaginale cu produse neadecvate şi cu o frecvenţă mare, folosirea în exces a tampoanelor vaginale, igiena necorespunzătoare în timpul menstruaţiei (o sursă importantă de bacterii), mucus cervical prea alcalin sau slăbirea sistemului imunitar pot fi alte cauze pentru care apare boala inflamatorie pelvină.

Boala poate să debuteze fără niciun simptom evident, dar atunci când acestea există pot fi recunoscute prin:

•Dureri intense în ambele părţi ale bazinului

•Senzaţii de arsură la stomac însoţite de multe ori de dureri, greaţă, balonare, constipaţie

•Febră uşoară

•Modificarea secreţiilor vaginale (miros puternic şi neplăcut)

•Dereglări ale menstruaţiei

•Sângerări între menstruaţii

•Disconfort în timpul actului sexual

•Dureri şi usturimi la urinare

•Dureri pelvine la ovulaţie

Diagnosticul se pune după un consult de specialitate, teste de laborator şi examen de secreţie vaginală ce pot identifica germenii ce au dus la apariţia bolii. Ca metode de diagnostic se folosesc şi ecografia transvaginală, ce oferă informaţii despre uter şi ovare, şi cea abdominală. Când suspiciunea diagnosticului există, se mai poate folosi şi intervenţia laparoscopică.

Tratament medicamentos

De cele mai multe ori, tratamentul constă în administrarea de antibiotice pentru ambii membri ai cuplului şi are o durată de două săptămâni. Este necesară revenirea la control la aproximativ 3 zile, apoi la o săptămână şi la finalul perioadei de tratament pentru a urmări evoluţia bolii. După primele zile de tratament, ne-a punctat dr Vythoulkas, simptomele dispar, iar tentaţia pacientelor de a întrerupe tratamentul este foarte mare, ceea ce este foarte greşit!

Tratamentul trebuie urmat în totalitate şi, la fel de important, este controlul medical la finalul acestuia.

Cele mai importante complicaţii ale anexitei sunt infertilitatea, risc crescut de sarcină extrauterină şi pelviperitonita (inflamaţia peritoneului zonei pelviene).

Boala inflamatorie pelvina poate fi prevenită prin efectuarea controalelor ginecologice regulate, limitarea la un singur partener sexual, folosirea folosirea prezervativelor, evitarea spalăturilor vaginale dese.

image

Dr Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică- ginecologie, specializare în Infertilitate