Pliculețul de ceai, inventat din întâmplare! Ce au greșit primii lui consumatori?
Ceaiul este una dintre cele mai populare băuturi din lume. Băutul ceaiului datează încă din anul 2.750 î.H., când chinezii îl foloseau ca medicament, susține compania Mark T. Wendell. În timp, a devenit o băutură consumată din pură plăcere, nu atât în scop medicinal. De-a lungul istoriei sale îndelungate, ceaiul a depășit granițele Chinei și a devenit cunoscut în întreaga lume.
Provenit din China, ceaiul a început să fie transportat în restul lumii odată cu secolul al XVII-lea, când olandezii au început să-l exporte în Europa. Băutura a devenit un succes imens mai ales în țări precum Marea Britanie și coloniile americane. Oamenii au început să-l consume în moduri diferite față de cum obișnuiau să-l bea chinezii. Modul de consum cel mai uzitat în zilele noastre este cu ajutorul pliculețelor de ceai, care au fost inventate printr-un accident fericit.
Legenda spune că ceaiul a fost descoperit de împăratul chinez Shen Nung, când vântul a făcut să cadă câteva frunze din copac exact în ceașca lui cu apă fiartă. Datorită faptului că i-a plăcut mult gustul și s-a bucurat de efectele benefice ale consumului apei cu frunze din copac, a dat ordin ca planta respectivă să fie cultivată în mod special și i-a încurajat pe oameni să guste din băutura aromată.
Metoda originală de-a face ceai – cea prin care fierbem câteva frunze în apă – dădea un rezultat plăcut, o băutură aromată, însă una destul de amară. În zilele noastre, avem variante mai… îndulcite.
De-a lungul secolelor, s-a schimbat modul de-a crește plante aromate și-a consuma ceaiul devenit deja celebru. La începutul secolului al XX-lea, a fost inventat pliculețul de ceai printr-o simplă întâmplare, iar acest lucru a schimbat mult lucrurile.
Revista Smithsonian susține că Roberta C. Lawson și Mary Molaren din Milwaukee, Wisconsin, au creat un suport al frunzei de ceai și au patentat invenția lor în 1901. Odată cu invenția lor, s-a rezolvat o problema des întâlnită până atunci – să-și produci o singură cană de ceai și nu un ceainic întreg, dacă asta dorești.
Mai mult, invenția lor ținea frunzele să nu mai plutească nestingherite prin ceașca de ceai și să te deranjeze atunci când luai câte o gură din băutura minunată. Un alt avanjat era că nu mai stricai restul de ceai fiert pentru o singură ceșcuță. Ingenios, nu?
Totuși, există și o altă poveste a inventării pliculețului de ceai, care are la fel de multe șanse să fie reală! În acest caz, totul a fost un simplu accident, care s-a petrecut în 1908. „Today I Found Out” ne invormează că un comerciant pe nume Thomas Sullivan a început să distribuie cantități mici de ceai în niște punguțe de mătase, ca metodă eficientă de-a încuraja vânzarea produsului său în dimensiuni și la prețuri mai reduse.
Consumatorii acestuia și-a dat seama rapid cât se simplu era să pătreze ceaiul în acel săculeț și să fiarbă în pliculețul respectiv împreună cu ceaiul tocmai pentru a nu se revărsa toate frunzele în ceașca lor. Sullivan s-a bucurat de succesul pe care-l aveau pliculețele lui și și-a încurajat clienții să revină pentru încă o porție de ceai la săculeț.
Nu se știe cine a fost inventatorul real al pliculețelor de ceai. Ceea ce contează e că, până în anii 1950, până și englezii, mari consumatori de ceai, au început să folosească pliculețele de ceai din motive cât se poate de practice. Iar astăzi sunt prezente în fiecare casă, nu-i așa?
Foto - Shutterstock
