Vieţuitoare pe patru cărări
Greu de crezut, dar şi animalele ajung să meargă pe patru cărări, la fel ca oamenii! Doar că vieţuitoarele savanelor sau junglelor nu au nici cea mai mică intenţie să se îmbete. Sunt doar lacome de fructe coapte – atât de coapte, că fermentează, dând naştere alcoolui etilic.
Realizatorii de documentare din lumea celor care nu cuvântă au surprins adesea imagini cu maimuţe sau cu elefanţi care dădeau semne evidente de ebrietate. S-a constatat că de vină ar fi fructele galbene ale arborelui african Marula. De 8 ori mai bogate în vitamina C decât portocalele, aceste roade exotice cad din copac când se coc. Sub nemilosul soare african, încep să fermenteze, astfel că, în câteva săptămâni, pot atinge o concentraţie alcoolică de 17 ̊. Sălbăticiunile se reped să le savureze... Hic!
Reflexe scăzute şi veselie
S-a descoperit că majoritatea animalelor reacţionează la fel ca oamenii în urma consumului de alcool. Acesta duce la scăderea reflexelor, la pierderea echilibrului, la vioiciune sporită, urmată de o lentoare tot mai evidentă şi, într-un final, de somn. Alcoolul încetineşte fluxul nervos la nivelul sinapselor – acolo unde informaţia se transmite de la un neuron la altul - şi stimulează producţia de dopamină, aşa-numitul hormon al plăcerii.
Un cocktail, cu orice preţ!
Elefanţii şi babuinii au o slăbiciune pentru fructele de Marula. Faptul că acestea îi îmbată nu le scade apetitul pentru ele - dimpotrivă! Elefanţii nu ezită să dea cu capul în trunchiul arborelui în care cresc, sau chiar să scoată din rădăcină copacul, pentru a obţine delicatesele mustind de tărie. Semn că alcoolul dă dependenţă chiar şi la prietenii noştri din sălbăticie...
Maimuţe alcoolice
Nu toate animalele reacţionează la fel când vine vorba de alcool. Spre exemplu, dintre maimuţele din Caraibe, s-a constatat că 15 % sunt abstinente – adică, refuză să se hrănească cu orice fel de fructe fermentate –, 65 % sunt băutoare ocazionale, 15 % băutoare permanente şi 5 % beţivane de-a binelea. Maimuţele „alcoolice“ consumă fructe fermentate în cantităţi exagerate – mortale, chiar. În linii mari, aceste procente se întâlnesc şi la oameni.
Victime printre veveriţe
Să nu crezi că numai animalele exotice se dedau exceselor bahice. Vieţuitoarele cele mai inocente sau cele mai banale pot deveni victime ale dietei cu alimente nepotritive. Veveriţa, blânda veveriţă, se transformă într-o matroană ordinară, duhnind a alcool, după ce s-a înfruptat din mere coapte, în care musteşte cidrul. Lichidul fermentat o face să-şi piardă agilitatea, încearcă să se urce pe trunchiul copacului, dar se rostogoleşte la loc, neputincioasă. Ruşinată, parcă, fuge prin iarbă în zigzag, înainte de a încerca din nou să se caţere pe ramuri.
Şobolanii dau în apatie
Chiar şi şobolanii, locuitorii ascunşi ai oraşelor, care nu fac mofturi la nimic, se pot îmbăta după ce au cotrobăit prin grădini, prin coşurile de gunoi sau prin pubelele aprozarelor. La rozătoarele mari, starea de ebrietate se traduce prin peri zbârliţi, apatie şi un nivel ridicat de stres. Da, băieţi, aţi fost avertizaţi: alcoolul dăunează grav sănătăţii!
Ştiai că...
... pentru ca un pachiderm de 3 tone să se îmbete, trebuie să bea între 10 şi 27 litri dintr-un lichid cu o tărie alcoolică de 7 %?
... în filmul „Animals Are Beautiful People“ (regizor Jamie Uys, 1974) sunt arătaţi elefanţi, facoceri (mistreţi africani) şi maimuţe, toţi aflaţi într-o evidentă stare de ebrietate? Scenele au fost contestate iniţial de cercetători, care susţineau că elefanţilor le-ar fi necesară o cantitate enormă de fructe fermentate pentru a se îmbăta. Mai târziu, însă, alte filme şi mărturii au confirmat faptul că documentarul lui Uys nu a fost trucat.
PLANTE
Sequoia giganteum, arborele uriaşilor
Sequoiadendron giganteum, cu dimensiuni impresionante, este un arbore care creşte doar în munţii Sierra Nevada, din statul american California. Nu este copacul cel mai înalt (Sequoia sempervirens îl întrece la capitolul acesta, cu 115 m versus 95 m pentru giganteum), nici cu circumferinţa cea mai mare, dar este cel care are volumele cele mai importante. De obicei, atinge o înălţime de 50-85 m pentru un diametru de 6-8 m. Specimenul cel mai impozant a primit numele „Generalul Sherman“, se află într-un parc naţional american, are 83 m pentru o circumferinţă de 30 m, un volum de 1,400 metri cubi şi o masă estimată la 2.100 de tone. Sequoia gigant se caracterizează şi prin longevitatea sa – până la 3.000 de ani.
