Copilul tău se bâlbâie – ce faci?
Ai observat de la un timp încoace că, atunci când încearcă să se exprime, micuţul nu mai reuşeşte să-şi ducă frazele la bun sfârşit fără să împiedice la fiecare fiecare sunet sau cuvânt. Ce te faci dacă micuţul tău e bâlbâit, cum trebuie să acţionezi?
O afecţiune care se moşteneşte
Dacă nu reuşeşte să-şi înceapă frazele,să-şi termine cuvintele sau,pur şi simplu,să vorbească fără mare efort,e semn că prichindelul are o problemă. Un copil al cărui părinte prezintă tulburări de exprimare prezintă un risc sporit de a suferi de aceeaşi problemă. Mai ales dacă odorul este de sex masculin. Cu toate astea,s-a constatat că predispoziţia genetică nu este singura explicaţie. Cum bâlbâiala se manifestă,de cele mai multe ori,pe neaşteptate (în 50% din cazuri,poate să se instaleze în decursul unei săptămâni),părinţii pun micul handicap al copilului lor pe seama unui eveniment mai deosebit care a avut loc recent în familie. Astfel de evenimente pot fi factori declanşatori,dar survin pe un fond preexistent – genetic,emoţional sau de altă natură.
Imposibilul dialog
De multe ori,părinţii nu apelează la un specialist pentru că au senzaţia că micuţul se bâlbâie intenţionat. Păi,când e singurel,e capabil să vorbească cu ursuleţul,îţi spui. Nu te lăsa înşelată:bâlbâiala e o tulburare de comunicare,nu de limbaj. Se manifestă atunci când micuţul tău încearcă să dialogheze cu o altă persoană. Din cauza asta,năzdrăvanul se poate simţi ruşinat-şi,cu cât e mai preocupat de acest lucru,cu atât se bâlbâie mai tare. În timp,micuţul riscă să se interiorizeze,să fugă de colectivitate,să se autoizoleze.
Cum acţionezi
Copilul trebuie să fie susţinut şi înţeles de către cei apropiaţi. Trebuie să înveţi să dialoghezi cu el fără să faci presiuni inutile,fără să arăţi nervozitate sau nerăbdare. Nu e bine să-l laşi pe copil blocat în mijlocul unei fraze,ci să-i prezinţi varianta pe care ai înţeles-o:„Vrei să spui că ţi-ar place o plimbare în parc?”. Numai un specialist logoped poate afla care e cheia spre o comunicare fluentă. Cu cât intervine mai rapid ajutorul de specialitate – ideal ar fi înainte de 4 ani şi jumătate – cu atât sunt şanse mai mari ca micuţul să-şi recapete vorbirea fluentă.
