Cu depresia nu-i de glumit!

Gânduri negre, tulburări de somn, capacitate scăzută de concentrare, interes diminuat pentru evenimentele vieţii cotidiene, comportament suicidal... Toate acestea sunt sinonime cu depresia. A ignora această afecţiune – fiindcă e o boală, nu doar o dispoziţie trecătoare – poate duce la consecinţe nefaste.

O boală incurabilă, divorţul sau moartea unei fiinţe dragi, situaţii familiale conflictuale sau alte evenimente din viaţa de zi cu zi pot duce la apariţia bolii. Specialiştii fac diferenţa dintre aşa-numita depresie de epuizare, care apare ca o consecinţă a muncii în exces, fără suficientă odihnă, şi depresia existenţială, legată de pierderea sensului vieţii.

O chestiune de percepţie

De fapt, nu atât evenimentele dramatice ce pot surveni în viaţă sunt adevărata cauză a depresiei, cât modul în care sunt percepute. Suferindul vede obstacole peste tot, trăieşte doar în trecut, împotrivindu-se prezentului, şi disecă fără încetare aceleaşi lucruri, otrăvindu-şi existenţa. Etichetări de genul „nu sunt bună de nimic“, „sunt o ratată“, „nu mai pot repara nimic“ duc la scăderea stimei de sine, la pierderea sentimentului de utilitate, cu consecinţa pierderii poftei de viaţă.

Grupe de risc

Nimeni nu e la adăpost de depresie, dar există anumite grupe de risc:

-persoane cu antecedente familiale sau personale de depresie

-persoanele care iau tratamente cu psihostimulante, steroizi, corticosteroizi.

Din punct de vedere sociologic, s-a constatat că femeile prezintă riscuri de 2 ori mai mari ca bărbaţii să sufere de depresie, cel puţin o dată în viaţă. Bărbaţii singuri prezintă şi ei risc sporit de depresie, la fel şi 20 % din persoanele în vârstă.

Psihoterapie şi medicamente

O depresie moderată poate fi tratată eficient prin psihoterapie. În caz de depresie majoră, tratamentul recomandat este o psihoterapie asociată cu medicaţie antidepresivă. La persoanele cu comportament suicidar evident, se impune tratamentul sub supraveghere medicală.

Sfatul specialistului

„Depresia durează mai mult decât doliul şi poate include autocritica, disperarea şi lipsa speranţei. Multe persoane depresive sunt simultan şi anxioase. Se îngrijorează des, au senzaţii de vomă sau ameţeli, tahicardie sau transpiraţie. Obiectivul general urmărit pe parcursul intervenţiei psihoterapeutice este facilitarea flexibilităţii mentale şi a comportamentului. Rigiditatea gândirii, sentimentelor şi comportamentului stă la baza tulburărilor psihice în general şi în special la baza depresiei. Suferindul trebuie să-şi atingă câteva ţeluri: să-şi modifice gândurile automate disfuncţionale, să dezvolte stimă de sine şi să-şi modifice imaginea negativă de sine, să-şi formeze deprinderea de a ineracţiona eficient, să alunge singurătatea. Combinarea intervenţiei psihoterapeutice cu cea medicamentoasă, în cele mai multe studii, arată o creştere a eficienţei tratamentului de până la 85%. Psihoterapia reduce nu doar simptomatologia, dar şi învaţă clientul cum să împiedice pe viitor reinstalarea simptomelor.“