Simptomele fibromului uterin

„Pietre ale uterului“ sau fibromul uterin nu este o tumoră malignă (cancer), ci se dezvoltă local, fără a afecta alte părţi ale corpului. Afecţiunea ginecologică se întâlneşte în special la femeile aflate la vârsta fertilă.

De câte tipuri este

În funcţie de locul în care au apărut,fibroamele uterine pot fi:

• submucoase (localizate sub mucoasa uterului);
•  intramurale (se găsesc în peretele uterin);
• subseroase (se află pe partea exterioară a peretelui uterin);
• cervical (întâlnite în peretele cervixului uterin).

Când devine o urgenţă medicală

Fibromul uterin poate să varieze ca dimensiune,de la celule mici la tumori foarte mari,care produc modificări ale formei şi mărimii uterului. La menopauză,când cantitatea de hormoni secretată scade,fibromul se micşoreasză sau dispare. De aceea,medicii spun că afecţiunea trebuie tratată doar când creează probleme. Sunt situaţii când femeia care a fost diagnosticată cu fibrom uterin nu trebuie să urmeze niciun tratament,doctorul ginecolog monitorizând doar evoluţia acestuia.

Semnele bolii

În unele cazuri,fibromul poate să fie asimtomatic. În alte situaţii,dificultatea de a rămâne însărcinată este un prim semnal de alarmă. Boala se manifestă,de regulă,prin:

• sângerări menstruale anormale;
• cicluri menstruale prelungite;
• dismenoree;
•  dureri de spate;
• constipaţie;
• sângerări între menstre;
• dureri în abdomen şi pelvis;
• contact sexual cu durere;
• neplăceri urinare (urinare frecventă sau incontinenţă urinară);
• probleme în timpul sarcinii (avort,dezlipire de placentă şi travaliu prematur).

Bulină

Odată cu trecerea timpului,mărimea,forma şi localizarea fibromului se pot modifica.

Ce complicaţii pot apărea

• Din cauza sângerărilor foarte mari,femeile cu fibrom uterin se pot confrunta cu anemia.
• Dacă fibromul modifică forma uterului sau localizarea trompelor uterine,există risc crescut de infertilitate.
• În sarcină,fibromul uterin favorizează apariţia durerilor în trimestrul II şi III,travaliu prematur şi chiar necesitatea cezarianei.

Posibile cauze

Nu se cunosc cu exactitate cauzele fibromului uterin,însă sunt câţiva factori care predispun la apariţia bolii.

1.      Ereditate. S-a demonstrat că există o predispoziţie genetică în dezvoltarea acestei afecţiuni. Astfel,persoanele care au rude apropiate cu fibrom uterin prezintă un risc mare de a face această boală.

2.      Vârsta. Oamenii de ştiinţă spun că 80% din femeile până la vârsta de 50 de ani au fibroame uterine.

3.      Excesul de greutate.

Info

Femeile care au născut cel puţin o dată au un risc scăzut de a face boala.

Analize recomandate

Medicul ginecolog poate diagnostica fibromul în urma unei examinări pelvine. Ecografia transvaginală oferă informaţii despre aspectul tumorii,iar RMN-ul poate fi folosit pentru depistarea dimensiunilor şi localizarea acestor tipuri de leziuni.

Opţiuni de tratament

Când prezintă simptome,fibroamele uterine necesită tratament. De aceea,este esenţial să nu amâni vizita la medic. În primă fază,el va recomanda tratamentul hormonal,pentru ameliorarea manifestărilor bolii. Doctorul poate să prescrie pilule contraceptive orale,iar dacă acestea nu dau rezultat,va recomanda un tratament cu medicamente care scad nivelul estrogenilor,inducând o stare asemănătoare menopauzei. O altă formă de tratament este embolizarea uterină. Aceasta presupune întreruperea fluxului sangvin ce ajunge la uter şi fibrom,având ca rezultat scăderea tumorii şi revenirea la forma iniţială a uterului.

Terapia chirurgicală,în ultimul stadiu

Dacă durerile şi sângerările sunt intense sau există suspiciune de malignizare a fibromului,medicul ginecolog poate recomanda operaţia chirurgicală. Aceasta se poate face prin histerectomie,când se scoate uterul. Pentru că aceasta are un impact psiholigic foarte mare asupra pacientei,o soluţie poate fi operaţia laparoscopică. Aceasta presupune efectuarea de incizii foarte mici,prin care se introduc pense,imaginile fiind urmărite de medic pe monitor. Intervenţia chirurgicală presupune doar îndepărtarea tuumorii,nu şi a uterului. Recuperarea după operaţie este rapidă,iar pacienta se poate externa la 24 de ore de la interevenţie.