Ştiai că există fobia de distracţie sau fericire? Află dacă există tratament şi dacă suferi de teama de a fi fericit

1 astaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa jpg jpeg

Cunoşti acea senzaţie că totul pare prea bun şi prea frumos ca să fie adevărat? Tocmai ţi-ai dat seama că ţi s-au întâmplat numai lucruri bune, în ultima perioadă, şi te gândeşti, cu groază, că ceva rău trebuie să se întâmple cât de curând? Doar nu poţi fi tu atât de norocos, încât să ai parte numai de întâmplări fericite, nu-i aşa?

Ei bine, în unele cazuri, nu e vorba numai despre nesiguranţa omului sau negativismul, pesimismul care-l caracterizează. Ci e posibil să avem de-a face cu cineva care are fobie de distracţie sau fericire. Da, da, există, pe lumea asta, şi persoane care se tem să fie fericite şi fac tot ce le stă în putinţă să-şi saboteze propria stare de bine.

Eu (nu) mă bucur

Cei care simt o aversiune iraţională faţă de fericire suferă, cel mai probabil, de cherofobie. Termenul provine din grecescul „chairo”, care înseamnă „Eu mă bucur”. Acestor persoane le e teamă să se distreze, să participe la orice activitate care i-ar putea face să se simtă bine.

Ceea ce trebuie să înţelegm cu toţii e că, la aceste persoane, nu e vorba despre temerea de-a face o anumită activitate, ci este frica de-a se relaxa într-o asemenea măsură încât să înceapă să se simtă bine. Cherofobii au impresia că dacă ajung să se destindă, dacă renunţă la grijile care-i apasă în mod normal, ceva groaznic se va întâmpla cu ei.

Cherofobia nu are o definiţie clară ca toate celelalte tulburări emoţionale, nu face încă parte din bolile mentale cunoscute omului. De fapt, unii medici sunt de părere că teama de-a fi fericit este, de fapt, o formă de anxietate. Cherofobii nu sunt acele persoane triste pe care le întâlnim câteodată, nu suferă de vreo depresie, ci, pur şi simplu, evită să ia parte la activităţi care le-ar putea aduce fericirea.

Simptomele

Experţii americani au evidenţiat anumite simptome ale celor care suferă de cherofobie, şi anume:

anxietate simţită atunci când eşti invitat la întruniri sociale (mai ales la cele care-ţi pot provoca sentimente plăcute)

ratarea unor oportunităţi care ţi-ar fi putut schimba viaţa în bine, doar de teama că ceva rău ar urma apoi să se întâmple

refuzul de-a participa la activităţi distractive

să te gândeşti că, dacă eşti fericit, nu va ţine mult oricum

să te gândeşti că fericirea te face o persoană rea, deplorabilă

să crezi să, dacă te vede lumea fericit, o să aibă repercusiuni asupra ta, a prietenilor sau familiei tale

să crezi că să încerci să fii fericit e o irosire de timp şi efort

Cauzele cherofobiei

Şi ce cauzează acestă teamă de-a fi fericit? Psihiatrul Carrie Barron a identificat, pentru Psychology Today, posibilele motive pentru care oamenii suferă de cherofobie sau hedonofobie, care e teama de-a simţi plăcere. „Pare ciudat ca cineva să se teamă să simtă emoţie pozitivă, dar, dacă e legată de un moment fericit sau, dimpotrivă, de unul care a presupus o anumită pedeapsă în trecut, e mai des întâlnită decât ne-am aştepta.” Cu alte cuvinte, cherofobia poate fi asociată cu o experienţă negativă din trecut, poate fi provocată de teama faţă de un conflict cu o persoană dragă.

“Teama de fericire nu presupune să fiu trist tot timpul. În cazul meu, cherofibia mea a fost cauzată de evenimente traumatizante. Până şi un succes profesional sau câştigarea a ceva mă face pe mine să nu mă simt deloc în apele mele”, dezvăluie bloggerul Stephanie Yeboah, victimă a cherofobiei.

Tratamentul

Bun, şi există un tratament pentru aşa ceva? Yeboah susţine că, nu de puţine ori, cherofobia poate fi tratată ca o depresie, lucru care nu e totuşi ideal pentru pacient: „Nu există multe modalităţi de-a aborda şi trata cherofobia, aşa că eu am ajuns să o accept şi să încerc să-mi trăiesc viaţa fără să-i dau prea multă importanţă. Câteodată îmi iese, câteodată nu.”

Pentru a-i veni de hac cherofobiei, trebuie schimbat modul de-a gândi. Aşadar trebuie descoperit, în cadrul unor şedinţe de terapie, ce s-a întâmplat în trecut, pentru a învăţa cum să faci ca să ai o toleranţă mai mare pentru distracţie şi fericire, fără să mai existe temerea unor consecinţe negative.