Ar trebui să-l fereşti de dezamăgiri?

1 78409 original jpg jpeg

Niciun sfat dintr-o carte de parenting, de la psihologi sau de la cei apropiaţi nu are valabilitate atunci când în ochii copilului tău apare dezamăgirea. De care, oricât de mult ai vrea, la un anumit moment tot n-o să-l poţi feri.

Ce se întâmplă însă când e mic şi ai puterea de a-l proteja mai mult? Îl laşi să se lovească de dezamăgiri sau alegi să-l protejezi, pentru ca măcar în copilărie să nu sufere?

Ei bine, specialiştii în parenting spun că protejarea copilului de dezamăgiri, chiar dacă este foarte mic, e cea mai mare greşeală pe care un părinte o poate face. Iată ce greşeli fac majoritatea părinţilor din prea multă iubire pentru copiii lor:

Nu-i lasă să-şi asume riscuri

Mulţi copiii sunt excesiv protejaţi, în sensul că nu sunt lăsaţi să se joace în nisip ca să nu se murdărească, nu sunt lăsaţi să alerge ca să nu se lovească, practic trăiesc într-un glob de sticlă. Iar acest lucru nu e benefic pentru adultul de mai târziu, care va avea fobii, o imunitate scăzută şi un comportament interiorizat.

Sar prea repede în ajutorul lor

Dacă atunci când îi cade ceva din mână, de exemplu, te grăbeşti să sari în ajutorul lui, află că e o tehnică instinctivă greşită. Copiii trebuie lăsaţi atunci când experimentează mici obstacole să încerce măcar să se descurce singuri.

Îi laudă prea mult

Fără exagerări, să-ţi lauzi şi apreciezi copilul atunci când face un lucru bun nu e ceva rău. Să treci cu vederea micile greşeli, ba mai mult să spui despre ele că sunt minunate, e o mare greşeală. Cu timpul, copilul va înţelege că doar părinţii sunt cei care îl laudă excesiv, iar părerea lor nu va mai conta atât de mult pentru adultul în devenire.

Lasă sentimentul de vinovăţie să-i acapareze

Copiii pot trece peste dezamăgiri, dar nu vor trece peste răsfăţ. Iar un părinte care nu are în vocabular cuvântul nu pentru copilul său, se va simţi vinovat atunci când într-un final va trebui să-l pronunţe. Prin urmare, niciun părinte nu trebuie să se simtă vinovat atunci când, din diverse motive, nu-i poate satisface o dorinţă copilului.