Cât de «benefice» sunt secretele de familie

Păstrate cu sfinţenie şi rostite doar în şoaptă, secretele fac parte din „istoria“ oricărei familii. Dar cât de benefice sunt pentru unitatea familiei?

Cui servesc secretele de familie,ne-am întrebat. Am început o discuţie în redacţie,care s-a aprins repede.

Semn că subiectul arde şi că fiecare se ştie cu acel „ceva” ţinut secret acasă,închis între un număr limitat de urechi. De ruşine,din dorinţa de intimitate sau din dorinţa de a avea un liant,un secret împărtăşit doar cu cei dragi. Când fac bine

Sunt lucruri de familie tăinuite din inerţie şi care sunt „valoare adăugată” relaţiei. Aşa ştim că,indiferent cât de departe vom pleca de casă,mama,tatăl,fratele vor şti totul despre noi.

Poate prietenii nu ştiu că nu ne place să împărţim mâncarea,că adormim doar cu radioul pornit,că fratele nu a luat la facultate din prima încercare.

Câte şi mai câte „amănunte” nevinovate,ţinute păstrate în secret faţă de prieteni. Am putea spune că nu le acordăm importanţă,de asta nu le-am împărtăşit şi altora. Ştim însă că aceste detalii ne diferenţiază şi ne dau sentimentul de familie.

Sunt şi secrete mai „grele”. Le ţinem departe de ochii celorlalţi conştient. Fiecare ştie cât şi ce poate duce. Le păzim în tăcere,ne atragem atenţia când stau să ne scape şi cântărim bine dacă le spunem celor nou intraţi în familie.

Îmi amintesc o familie din blocul vecin celui în care am copilărit. Părinţii,înalţi,bruneţi,fata cea mică ruptă din ei,oacheşă,cu picioare lungi. Încă de când era mică,„făcea ravagii” printre băieţii de la bloc. Se mai nimereau câte doi vlăjgani să se bată pentru ea.

Din toate o scotea basma curată sora ei cea mare:blondină,cu trăsături aproape nordice. Pe atunci nu mă înţelegeam prea bine cu soră-mea,parcă eram geloasă că blonda îşi apăra mereu surioara.

Într-o zi s-au mutat în alt cartier.

Nu suficient de repede cât să nu se afle că „suedeza” era înfiată. Am înţeles că nici ea nu ştiuse. Ştiau în schimb mătuşile,unchii. Unul dintre ei nu a ştiut să păzească secretul prea bine.

Când fac rău...

Sunt cazuri când un secret aflat doare mai tare decât unul ţinut între patru pereţi. O soţie înşelată învaţă să-şi ierte soţul. Poate mai ştiu copiii,sora ei... Mai rău este când află şi vecinul,şi prietenii,iar bârfele încep să circule. Parcă doare mai rău când aude din gura altora cât de „oarbă“ a fost.