Copii anxioşi: cum îi ajuţi să-şi depăşească frica
Există copii care nu spun „bună ziua” nu pentru că sunt prost crescuţi, ci pentru că sunt anxioşi – neliniştiţi, încordaţi fără un motiv anume. Nu se joacă în parc cu ceilalţi copii sau stau izolaţi de restul colegilor de la grădiniţă.
E posibil ca aceşti micuţi să fi fost superprotejaţi de familie sau de cei care au grijă de ei. Nu fac faţă întâlnirii cu copii de vârsta lor,care sunt mai autoritari sau mai impulsivi.
Frică sau fobie?
Intensitatea spaimei şi durata ei fac diferenţa între o simplă frică de moment şi o adevărată fobie. Nu-i totuna dacă micuţul tău plânge în primele zile de grădiniţă sau dacă plânge la fel de tare până la sfârşitul anului. Dacă spaima se instalează şi durează mai mult de 6 luni,e cazul să te întrebi care e adevărata cauză. Poate este nemulţumit de naşterea unui frăţior,poate are probleme la grădiniţă. Dacă anxietatea îl împiedică în mod constant să se simtă bine şi să socializeze,este necesar să apelezi la un specialist.
Anxietatea „se ia”
Fobiile copiilor sunt de multe ori legate de anxietatea maternă sau paternă. Dacă părinţilor le este frică de zborul cu avionul sau de câini,teama poate fi transmisă copilului. Dacă îţi atenţionezi prea des copiii să fie atenţi să nu cadă,că se lovesc,vor fi timoraţi. Iar dacă le povesteşti excesiv despre microbi,vor ajunge să-i vadă şi acolo unde nu este cazul,şi vor dezvolta o obsesie din spălatul pe mâini.
Cum poţi ajuta
Dacă vrei să ai un copil adaptabil,sociabil,nu încerca să-l ţii în casă,departe de pericolele lumii exterioare. Lasă-l să descopere lumea,chiar dacă se mai accidentează,chiar dacă se mai ia la trântă cu colegul de grădiniţă.
